Tomorrow’s just a dream

I MOVED!

2009-10-04T16:13:00.000-07:00

Am mutat blogul AICI.

M-am saturat de problemele temelor de pe blogspot, faptul ca nu exista categorii sau ca la wordpress trebuie sa platesti ca sa modifici CSS'ul temelor. So, din moment ce dispun de domenii, ma gandeam sa le folosesc, wtf.. I made a blog. Si e inca in "constructie", oarecum. Aici n-am sa mai dau. So find me there from now on. La mai multe posturi inutile din partea mea, c'ya there.

Solitude

2009-09-30T13:16:00.000-07:00

I'm sitting here alone in darkness, waiting to be free,
Lonely and forlorn I am crying
I long for my time to come, death means just life
Please let me die in solitude

Hate is my only friend, pain is my father
Torment is delight to me
Death is my sanctuary, I seek it with pleasure
Please let me die in solitude

Receive my sacrifice, my lifeblood is exhausted!
No one gave love and understanding
Hear these words, vilifiers and pretenders
Please let me die in solitude

Earth to earth
Ashes to ashes
And dust to...
Earth to earth
Ashes to ashes
And dust to dust

Sitting here alone in darkness, waiting to be free,
Lonely and forlorn I am crying
I long for my time to come, death means just life
Please let me die in solitude

Earth to earth
Ashes to ashes
And dust to .... earth to earth
Ashes to ashes
And dust to .... earth to earth
Ashes to ashes
And dust to .... earth to earth
Ashes to ashes
And dust to dust

And please let me die in solitude ...

D7

2009-09-20T06:21:00.000-07:00

Straight as an arrow
Defect defect
Not straight, not so straight

Reject reject
Towards anti-social
SO LOST, SO LOST
Standing on the stairs
Cold, cold morning
Ghostly, INTRO FEAR
Mayday mayday
Gonna leave this region
They'll take me with them
Dimension seven

Straight as an arrow
Defect defect
Not straight, not so straight
Reject reject
Towards anti-social
SO DUMB, SO DUMB

Standing on the stairs
Cold, cold morning
Ghostly, INTRO FEAR
Mayday mayday
Gonna leave this region
They'll take me with them
Dimension seven!

Concert Luna Amară - Over.

2009-09-18T14:42:00.000-07:00

Abea venit de la concert, duşat şi cu ochii sângerii de la atâta fum (da, am ochii sensibili la fum şi apă..). A fost super tare, printre cele mai tari concerte la care am asistat până acuma. Cam pe la ultimele 4 melodii, s-a format şi un fel de mosh pit, mai mult tentativă, hehe. Ultima melodie a fost Folclor. Dacă dura mai mult outro'ul încingeam o horă mare

Am fost înarmat cu multă energie, în ciuda internării recente în spital, a ficatului praf şi a anxietăţii. Cu un tricou cu In Flames şi multă răbdare, căci sound testing'ul le-a dat bătăi de cap băieţilor. Mult headbanging, ceva pogo, moshing, alea alea. A fost super ok. Atmosfera a fost demnă de un concert adevărat, cu toate cu nu eram decât cca. 50 de persoane, cred. Am fost dezamăgit că nu prea avea cine să mă scoată din mijlocul pit-ului. Bine, multe fete, nu s-au băgat aşa mulţi la mosh.
Însă, pe lângă toate acestea, performanţa celor de la Luna Amară a fost pur şi simplu impecabilă. Şi precum au spus şi ei, chiar că nu sunt "1 song band".
Tot respectul pentru băieţii ăştia, sunt extraordinari. A meritat să cumpăr albumul Loc Lipsă când a fost lansat prima oară. Din păcate mă cam lasă bugetul şi nu pot cumpăra şi "Don't let your dreams fall asleep", dar am să mă conformez şi am să îl cumpăr şi pe acesta.
Aş repeta experienţa asta oricând şi n-aş pierde un astfel de event pentru nimic în lume.

Mă ustură până şi fruntea de la atâta fum, cum puteţi fraţilor, puştoaice de 16 - 17 ani, 25 de ţigări una după cealaltă, am crezut că îmi dau cu ceva în cap după ce am ieşit la aer. Îmi arde faţa.

Stop fumatului, hai cu Luna Amară! =D

Luna Amară @ Fire Club

2009-09-17T05:33:00.001-07:00

Vineri, 18 Septembrie, Luna Amară va concerta în club Fire.
"Concertul va incepe dupa ora 21 (maxim la 21:30, din cauza limitei de ora impusa de cei de la club, respectiv ora 23)" - Cuvintele lui Răzvan.

Restul concertelor şi eventurilor le aveţi la ei pe blog, care de altfel, îl găsiţi şi la mine la blogroll.
I'll be there. Să nu uitaţi să veniţi şi voi!

În altă ordine de idei, mă cam doare ficatul, deci departe de a mă agita în vreun fel pe acolo, din păcate :'(.
Naiba mai ştie ce mi-au zis doctorii în alea 3 zile cât am stat internat în spital acum 1 saptămână.
E vorba de o anumită "chestie" (că nu ştiu cum să o numesc) la ficat, care este normală între 15 şi 17.
Eu am 67. Cu ajutorul băuturii şi a nopţilor nedormite, am făcut performanţa de a îl întrece şi pe tata la capitolul ăsta, lol.

Irelevant, însă.
Asta nu mă va împiedica în a fi prezent la evenimentele la care mi-am propus să fiu prezent în următoare luni.

Şi anume, găsiţi aici.
Chiar dacă sunt în dubii cu concertul celor de la IAMX.
Nu sunt cine ştie ce fan, dar mi se par foarte ok şi nu cred că o să-mi pară rău de banii daţi pe bilet.

And now, Katatonia - Unfurl

At city centre 9 pm
Just like you wrote
And I try to think about
Snow coming in
Just like before
I will be on stand-by

Releasing the vapour
Into the lung
Letting the wings unfurl
And for a moment i feel young
Icall on the bird
Unfurl

It’s time to choose side now
That’s what you said
When we talked on the phone
So white our eyes
You are still
Are you paralyzed?

Alexisonfire

2009-09-14T12:56:00.000-07:00

Alexisonfire!

Una din obsesiile mele, în materie de muzică, este reprezentată chiar de Alexisonfire.
Trupa mea preferată, din toate punctele de vedere. Ocupă şi va ocupa locul 1 în topurile mele întotdeauna.

Gen(uri): Post-hardcore/Melodic Hardcore.

Componenţă: George Pettit (vocals), Dallas Green (guitar, vocals), Wade MacNeil (guitar, vocals), Chris Steele (bass), şi Jordan Hastings (drums).

How they sound like: They describe their music as "the sound of two Catholic high-school girls in mid-knife-fight" (a reference to their song "A Dagger Through the Heart of St. Angeles", also the inspiration for their debut album cover art).When the band came out of the underground like an "utterly captivating car-accident-in-progress" in late 2001, it was enough to impress criticsgold certification for their self-titled debut album and attain a gold certification for their self-titled debut album.

Label(s): Dine Alone, Distort, Vagrant, Equal Vision Records

Discografie: Alexisonfire • Watch Out! • Crisis • Old Crows / Young Cardinals

[George:] This town has its claws buried in my neck
This town, it takes lives, without mercy, without hate

[Dallas:] The streets are in distress
The sun suffocates behind darkened skies

[George:] The grass is growing on top of my feet
I'm sinking, won't be long, before I'm too deep to run

[Dallas:] The line up seems endless
Underneath the salvation signs.

[George:] We are the dead ones, we are the lost cause
We are the bend before the break. Our steps seal our fate.

[Chorus:]
Because this city, this city is haunted
By ghosts (ghosts) from broken homes (homes)
Because this city, this city is haunted
And there's no hope (hope) left for these souls (souls).

[George:] Every step I take I leave a small piece
Of myself behind. Soon there will be nothing left.

[Dallas:] The cracks in the pavement,
Match the cracks in their weathered skin

[George:] The sky's a brick wall
The ground's a juggernaut
Each day they get a bit closer
Between them, I am caught.

[Dallas:] I stare in amazement,
I can't believe this is where I live.

[George:] Every breath I take I feel my lungs seal
This breeze feels more like shards of glass I'm more scars than skin

[Chorus:]
Because this city, this city is haunted
By ghosts (ghosts) from broken homes (homes)
Because this city, this city is haunted
And there's no hope (hope) left for these souls (souls).

[George:] Our steps seal fate, our steps seal fate.

This is our celebration
Come join the lost souls
[x2]

[Dallas:] This city, this city is haunted.

[George:] Oh! Walk with us. Oh! Down. Walk with us.

[Chorus:]
This city, this city is haunted
By ghosts (ghosts) from broken homes (homes)
Because this city, this city is haunted
And there's no hope (hope) left for these souls (souls).

[George:] A man sits at his desk
One year from retirement,
And he's up for review
Not quite sure what to do.
Each passing year
The workload grows.

[Dallas:] I'm always wishing, I'm always wishing too late
For things to go my way
It always ends up the same
(Count your blessings)
I must be missing, I must be missing the point
Your signal fades away and all I'm left with is noise
(Count your blessings on one hand)

So wait up, I'm not sleeping alone again tonight.
There's so much to dream about, there must be more to my life

[George:] Poor little tin man, still swinging his axe,
Even though his joints are clogged with rust.

[Wade:] My youth is slipping, my youth is slipping away.
Safe in monotony, (so safe), day after day
(Count your blessings)
My youth is slipping, my youth is slipping away.
Cold wind blows off the lake, and I know for sure that it's too late
(Count your blessings on one hand)

[Dallas:] So wait up, I'm not sleeping alone again tonight
There's so much to dream about, there must be more to my life.

Can't help but feel betrayed, punch the clock every single day
There's no loyalty and no remorse.
Youth sold for a pension cheque
And it makes him fucking sick
He's heating up, he can't say no

(Whoa-oh-oh-oh-oh)

So wait up, I'm not sleeping alone again tonight,
There's so much to dream about, there must be more to my life.
(So wait up)
So wait up I'm not sleeping alone again tonight
Between the light and shallow waves is where I'm going to die
Wait up for me
Wait up for me
Wait up for me

Was I left behind?
Someone tell me, tell me I survived
And don't look so surprised
that I'm home, but just for tonight
With rough hands and sore eyes
So don't speak, I am tired
Let's just live through this lie

She says I swear too much
She says a lot of things
Well I'd swear every other word if I could
For her, I'll make an attempt

Sometimes love isn't about
how much someone suits you
But how much you're willing to change
to suit them

All my bones are dust
(two people too damaged too much too late)
And my heart sealed with rust
(two people too damaged too much too late)
These hands will always be rough
(two people too damaged too much too late)
I know this won't count for much
(two people too damaged too much too late)

One day my hands were too soft
One day she said, "I'm tired"
One day her clothes were on my floor
One day, empty bottles

I'm not saying she's my last
I'm just saying that she could have been
It doesn't matter how rough these hands get
It doesn't matter 'cause I'm not her man

Rough hands, rough days
Rough hands, rough nights
Rough hands, rough season
Rough hands, rough fights...

All my bones are dust (Rough hands, rough days)
(two people too damaged too much too late)
And my heart sealed with rust (Rough hands, rough season)
(two people too damaged too much too late)
These hands will always be rough (Rough hands, rough days)
(two people too damaged too much too late)
I know this won't count for much (Rough hands, rough season)
(two people too damaged too much too late)

I'm in a constant state of getting cut
So why don't I feel anything?

This is a violation

Maybe I forgot what it was like
Before it entered me

So this is what they call
Another endless night
So tired of believing
If this is wrong or right
I think this cause is lost
I wish that I could sleep
I feel like some kind of shadow
Another slave to the week
Imagine if we lived
Under the weather
We would never be found
Never discovered
If everything goes wrong
If it's one more endless night
You'll know there's always tomorrow
And tomorrow...[to fade]
You'll know there's always tomorrow
(You'll know, you'll know) tomorrow

And this knife, this knife
This is my most, this is my most, this is my most important appendage
This is my most, this is my most, this is my most important appendage

Tomorrow [x3]

So now that your whole world
Has gone up into flames
This night is still never ending
Do you think you're still safe?
Seems everything went wrong
We were discovered
But this time there's no tomorrow
And tomorrow [x3]

Tomorrow
Tomorrow (And this knife, this knife)

And, a little side-note: Nu sunt, nu au fost, nu vor fi niciodată screamo/emo/emocore. Never.
Cine zice aşa ceva nu are nici cea mai mică idee despre ce vorbeşte.

I dream of hope

2009-09-10T04:43:00.000-07:00

Well, a trecut ceva timp de când nu am mai trecut pe aici. Mă cuprinde o stare de nostalgie imensă, deci e ok să mă descarc aici, presupun. Când revin, mai mult ca sigur am senzaţia de repeat. Totul se repetă. Inclusiv melodia din winamp. Şi nu mă simt cu mult mai diferit decât în alte posturi negativiste, pesimiste, idioate şi menite să mă subaprecieze şi să mă transforme în cea mai insignifiantă persoană care a îndrăznit a păşii vreodata. Nu, de fapt nu au această menire posturile mele. Şi nici de a mă victimiza unui public larg şi anonim, sau a cuiva anume. De fapt, să-mi trag palme dacă ştiu adevărata menire a postărilor de pe acest blog. În sinea lor, sunt doar nişte porcării, acum serios, lăsând deoparte auto-critica extrem de exagerată care curge asemenea unui râu din mine. Nu mai înţeleg nimic. Nici nu prea pot să zic că e un fel de jurnal, nu obişnuiesc să recitesc decât atunci când caut greşeli. Mă chinui să scriu cu diacritice, nu sunt tocmai treaz şi cred că am răcit la plămâni. Asta primesc dacă fac de ani de zile numai duşuri reci. Şi mă simt aiurea, suspendat într-o parte, fără sprijin, fără nimic. Doar gol.

Poate într-o zi o să se aleagă ceva bun şi de mine. Şi o să fiu departe de a debita prostii pe aici.
Lipsa mea nu se datorează vreunui fapt important, nici vreunei revelaţii sau deşteptări, nu am scăpat de vreo frustrare interioară (nu că aş avea aşa ceva oricum). Ci doar mă simt destul de singur şi degeaba, poate aici mă voi asculta singur? Văd alte culori decât gri acum. Ştiu că nimic nu mai are sens.

Vreau să fie toamnă. Vreau să fie o toamnă ca înainte. Vreau să văd frunze aurii şi vreau să bat vântul lin. Să pot să mă plimb ore în şir fără vreun grij anume. Nu că aş avea aşa multe poveri de dus pe umeri, de genul unei responsabilităţi importante. Aş pute spune că am tot viitorul pus la punct, caz în care o să am aşa ceva. Nu sunt bun la mai nimic din toate domeniile care îmi plac. Nici nu ştiu ce aş mai putea face ca să umplu un gol mult mai mare decât mine, fie posibil sau nu acest lucru. Deocamdată muzica e singurul lucru capabil să mă scoată din realitate.

Pe de altă parte, îmi pare nespus de rău că am pierdut tocmai o persoană la care ţineam mult dintr-o.. prostie? Aş vrea să cadă toţi pereţii din jurul meu pe mine, să mă îngroape în cunoaştere şi să mă ţină acolo atâta vreme cât o să fie nevoie ca să îmi dau seama că nu câştig nimic dacă am orgoliu aşa mare. Because I miss talking to you.

O postare pline de nonsensuri şi goliciuni, dacă-ţi plac prostiile de genul ăsta, stand-by for more.

Daniel - Bat For Lashes

Daniel, when I first saw you
I knew that you had, a flame in your heart
And under wild blue sky
Marble movie skies
I found a home in your eyes
We'll never be apart.

And when the fires came
The smell of cinders and rain
Perfumed almost everything
We laughed and laughed and laughed…
And in a golden blue
Car you took me to, the darkest place you knew
And set fire to my heart

When I run in the dark (Daniel)
To a place that's lost (Daniel)
Under a sheet of rain in my heart (Daniel)
I dream of home

But in a goodbye bed
With my arms around your neck
Into our mouth the tears crept
Just kids in the eye of the storm
And as my house spun round
My dreams pulled me from the ground
Forever to search for the flame
For home again
(For) home again

When I run in the dark (Daniel)
(In)To a place that's lost (Daniel)
Under a sheet of rain in my heart (Daniel)
I dream of home

When I run in the dark (Daniel)
(In)To a place that's lost (Daniel)
Under a sheet of rain in my heart (Daniel)
I dream of home.

Tomorrow’s just a dream

2009-06-20T04:32:00.000-07:00

..So today we can let it go!

Mi-e foame. Şi mă simt bine. Chiar mă simt bine. The whole thing is just to remind me that I can be like this. Acesta este scopul adevărat al blogului şi al titlului. Fără etichetări stupide, fără gânduri rele, fără griji, fără ură.. pasiune şi muzică. Totul vine din inimă. Şi vreau să îmi aduc aminte mereu cum scriu acum şi să gândesc mai puţin folosindu-mi creierul. Nu poate decât să-mi dăuneze. Cum deja ştiu acest lucru, întrebarea este: Oare cum ajung să merg mereu pe un alt drum decât acesta? It's about time I said it. I'm bipolar, haha. E destul de neplăcut, întradevăr. Dar aşa îmi dă voie să mă bucur mai mult de momentele de care am rareori parte. De multe ori am fost întrebat şi m-am întrebat, dacă aş avea ocazia de a mă schimba, de a nu mai suferi de această condiţie, de a nu mai fi un depresiv fără leac, aş consuma acea şansă? Nu! Nu prea cred. Nu aş mai fi eu, asta e clar. Nu prea cred că am să mă schimb vreodată. Dar nici nu mai ştiu ce-mi doresc, în momente ca astea, nu mai vreau să gândesc! E îndeajuns. Music shaped my life. Sunt conştient de tot ce fac sau poate nu, ce importanţă mai are? Nu mai vreau decât să mă arunc în propria-mi mare de nepăsare şi să plutesc. Nu mai vreau iertare, nu te mai vreau pe tine, vreau doar să fac ce mi-ai zis tu să fac.. să trăiesc. Şi acum, privind înapoi, nu pot nega nimic. M-ai omorât şi mi-ai dat viaţă, m-am renăscut de fiecare dată când m-am gândit la tine, cuvintele-mi sună în cap precum o melodie armonioasă, apoi precum un ţipăt ascuţit care are să mă trezească din somnul prostiei mele. NU!

It’s time to feel the glow
My heard bleeds to grow up now
It’s out of control for fear of being held down

It’s the truth I’ve gotta know
It’s the wake up call to love
The burning and beating of
A heart that hears the sound

Call it a new day
The night has come and gone
Tomorrow’s just a dream my friend
So today we can let it go

So forgive me oh my friend
I’ve lost my own defense
Now my heart leads me
Everyday I make amends

I can see beyond the clouds
The sunshine washes over me
It’s washing away the doubt

War is over…

Vacation & vacancy

2009-06-01T09:13:00.000-07:00

În sfârşit, perioada cu stres s-a diminuat, putem spune că am intrat în vacanţă chiar.
Dar sunt la fel de obosit şi moleşeala asta tot persistă.. psihic sunt mereu la pământ. Nu mai am chef să fac nimic. Vreau să mă întind şi să mă uit în gol. Mă gândesc ce ar mai fi din lume când am face numai ce am vrea noi. Nici aşa n-ar fi bine. Dar cui îi pasă? Hmph, mie-mi pasă. Suntem predestinaţi a simţii această greutate pe umeri încă de le vârste fragede şi lumea se mai întreabă ce s-a întâmplat cu fiul/fiica lor de a devenit atât de antisocial(ă). Un lucru e cert, nu ne ajutăm prea mult între noi. Ba cam deloc, în comparaţie cu cât ar trebui. Şi unde te mai gândeşti că avem de ales. Ce mama naibii avem de ales când suntem aruncaţi de mici într-o mulţime de oameni şi ni se spune "descurcă-te"? În câte filme şi câte exemple reale din ziua de azi nu auzim de subiectul prostului bun. E prost. Pentru că e bun. Dar e bun.. pentru că e prost!

Oare? Să încercăm să analizăm situaţia prostului bun? El e printre cele mai egoiste persoane uneori. Da, m-aţi auzit, noi, proştii buni, suntem cei mai egoişti! 99 din 100 de persoane care DAU aşteaptă să primească. Un gest, un zâmbet, ceva entuziasm, orice înapoi. Ne hrănim cu atâtea gesturi şi chiar nu ne dăm seama. Există o soluţie? Pentru că de cele mai multe ori suntem exploataţi. Nah, nu există. Nu există pentru că un om bun nu poate devenii rău peste noapte, oricât încearcă să se păcălească singur, în sinea lui, el nu s-a schimbat deloc. E ca un obicei bolnav, o deprindere stupidă de care nu ai cum să scapi niciodată şi începi să te urăşti din ce în ce mai mult pe zi ce trece din cauza asta. Atât s-a schimbat. Nivelul antipatiei faţă de propria persoană. Dar am mai vorbit despre oameni buni şi răi. Nu e nimeni rău în sinea lui, cred.. poate puţin mai egoist. Şi nu prea cred că are rost să continuăm, decât dacă este necesar.. probabil în alt post, altădată.

Şi acum închei postul o frază şi o melodie care au fost declanşatoarele mood'ului din acest post.

"So good to see you… I've missed you so much!"

E doar o parte din melodie cu o reprezentare grafică. Pentru orice fel de cereri, aveţi pe blog informaţii despre modul în care mă puteţi contacta. Specificaţi că aveţi ID de pe blog, în cazul în care mă adăugaţi pe xfire/yahoo şi aş fi bucuros să împart cu oricine gusturile mele în materie de muzică, respectiv melodia întreagă de mai sus, sau whatever crosses your mind.

Chestii

2009-05-24T13:10:00.000-07:00

Ceva îmi spune că n-o să fie prea marfă ziua de mâine. Nu ştiu ce anume, poate doar mood-ul ăsta infect care-l simt acum curgând prin mine. Moment cu probleme existenţiale. Mă gândeam de ce trebuim să suferim atâta.. cu ce rost când totul în viaţă se bazează pe calitate? Câţi dintre noi aleg cantitatea înaintea calităţii? În orice! Puţini, cred. E doar o opinie personală, o altă dezbatere interioară a unei enigme involuntar de stupidă. Aş vrea să fiu undeva la mare, pe terasa unei case, cu un etaj mai sus deasupra mării şi să stau în bătaia vântului cu picioarele întinse până când adorm. Ciudat e că nu prea am cum să adorm. Probabil doar în circumstanţe de genul, sau în eventualitatea în care leşin pe jos beat, pe undeva. Am atâta timp la dispoziţie dar nu prea îl distribui cum trebuie, trebuie să îmi fac un fel de schemă, să îmi organizez viaţa, sunt prea dezordonat şi plin de visuri.. am descoperit rădăcina problemelor mele. Doar recent. Şi mă bufneşte un râs de numai pot, haha. Şi aşa m-a luat şi o migrenă care o să mă lase abea mâine pe la ora 5 dimineaţa, dar a meritat, nu? A meritat să mă doară capul ca să îmi dau seama că trebuie să îmi pun în ordine viaţa. Vorbeam în postul anterior de paradoxuri. Iată încă unul, sufăr de stres post-traumatic dar sunt dezordonat în sinea mea. Jumate ordine, jumate dezordine.

Am să îmi dedic timpul explorării interioare. Sunt în căutare de răspunsuri şi.. NU! Du-te dracu' cu biserica ta cu tot. Nu o să mă duc la vreun preot labagiu să caut răspunsuri la mesagerii lui dumnezeu. (P.S. : Am scris intenţionat cu "d" mic).
Se pare că sunt din ce în ce mai multe persoane care cunosc faptul că atunci când vrei să te duci la Teologie, tre' să mergi cu dop în cur şi să nu scapi săpunul pe la duş. Mai puţin patriarhii şi marii conducători ale acestor instituţii depravate cică nu cunosc situaţiile. În România poţi fi preot, homosexual/bisexual/obsedat sexual/pedofil, disperat de bani şi pervers în acelaşi timp. Bine că nu primeşti diplomă pentru succese în avansuri sexuale către babele de la biserici sau pentru succesele care le-ai avut atunci când ai şantajat o persoană ca să îi faci slujba de înmormântare unei persoane dragi. Dacă tot se presupune că sunteţi credincioşi şi că preoţii sunt corecţi, dpdv moral, etic, whatever, de ce se dă în continuare şpagă peste tot, credincioşii lui peşte.. În toate parcările bisericilor e câte un X5 luat din banii fraierilor şi a oamenilor în vârstă cu frică de dumniezău. E trist să vezi aşa ceva. Lasă că nu strică 3 lei acolo.. zise a cinci sute'a persoană în gândul ei acest lucru.

Degeaba încercăm din străbuni să distingem ce e rău şi ce e bun, ce e moral şi ce nu. Există o grămadă de categorii de oameni, printre care şi cei care se pocăiesc ca să pot jefuii legal. Ce tare sună, cred că am să fac şi eu aşa ceva. Mitomani, criminali, jefuitori de bănci, satanişti, evrei.. numai etichetări peste tot. Prea multe cuvinte cu conotaţii negative predomină în vocabularul tuturor. Şi dacă staţi să vă gândiţi (nu că fac eu vreo diferenţă cu noţiunile mele supraestimate) n-are nicio importanţă. Nimic nu prea are vreo importanţă. Majoritatea credincioşilor sunt nişte ipocriţi jegoşi care merită împuşcaţi în cap. Nu e nicio diferenţă între felul în care sunteţi şi vă purtaţi acum şi între felul în care se ardeau oameni pe rug în Evul Mediu pentru că aveai o altă credinţă sau te credea lumea vrăjitor din mol(OZ). Prea multă bătaie de cap cu atâtea etichetări. Până la urmă tot ce e de ştiut e că eşti un om mai bun sau mai puţin bun, nu prea cred că e cineva care să fie rău în sinea lui, poate doar bolnav mintal.. Cine ştie dacă întradevăr unele persoane se nasc fără sentimente. Se studiază în prezent foarte intensiv comportamentul agresiv al oamenilor, în special al adolescenţilor, dar nu prea se pot determina cauzele. Şi cum îţi poţi păzi copilul de rău când trăim în iad? Întrebare fără răspuns. Oarecum. Prea mult încerc să (mă) deduc anumite lucruri, să o lăsăm în plm cu toate tâmpeniile, să arunc o melodie ca să determine mood-ul pe care am scris şi să mă întorc la enigmele mele (ne)liniştit.. Audiţie plăcfută

Pick me up
Been bleeding too long
Right here, right now
I'll stop it somehow

I will make it go away
Can't be here no more
Seems this is the only way
I will soon be gone
These feelings will be gone
These feelings will be gone

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

Shut me off
I'm ready, heart stops
I stand alone
Can't be on my own

I will make it go away
Can't be here no more
Seems this is the only way
I will soon be gone
These feelings will be gone
These feelings will be gone

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

Am I going to leave this place?
What is it I'm running from?
Is there nothing more to come?
(Am I gonna leave this place?)

Is it always black in space?
Am I going to take its place?
Am I going to win this race?
(Am I going to leave this race?)

I guess God's up in this place?
What is it that I've become?
Is there something more to come?

More to come

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

Nimic special

2009-05-22T12:08:00.001-07:00

A trecut ceva timp de când n-am mai postat. Am avut o perioadă mai grea şi m-am confruntat şi cu o lipsă de inspiraţie, oarecum.. Oricum simt că scriu în gol, mi-ar place să fie mai populat blogul, dar eu nu sunt ca domnişoara Alice de la Pro TV care îşi face trafic la blog cu reclamă făcută pe spatele altora şi înjurând de morţi în metrou şi apoi apare clipul cu ea, în mod miraculos pe YouTube. Persoane ca ea îmi provoacă scârbă. Pe YouTube are clipuri cu titluri si taguri cu bloguri populate de pe la noi ca să îşi facă views, gen mircea-badea.ro

Acesta e clipul cu pricina. Îmi pare rău că mă cobor la nivelul ăsta şi îi fac şi reclamă cu ocazia asta.
http://www.youtube.com/user/franconinho <- Acesta este userul ei de YouTube. Ce observaţi la 9 din 10 clipuri? Trageţi voi concluzia.

^ Alt clip stupid. Cu ajutorul căreia îşi face reclamă şi trafic.

Pe lângă faptul că e ceea ce eu numesc "attention whore", e o gură spartă şi o nefrecată, cel puţin după cum vorbeşte şi câtă frustrare este descrisă în fiecare clip al ei, eu nu pot crede altceva. Altceva ce se numără prin rândul lucrurilor pe care nu le înţeleg, este legat de "fanii" acestei fete băieţoase şi ţărăncuţe, cu arfe de fată de cartier. Ce plm vă place la ea, prietenii mei? Dacă ar fi toate fetele din România aşa ar fi vai de capul nostru. N-are nimic feminin în ea, acea persoană scârboasă şi nulă din toate punctele de vedere, e un eşec total, un produs social ieftin.

Acum am terminat cu critica şi cu atacurile la persoane, că m-am coborât destul la un nivel poate cu mult sub mine. Pentru că eu n-am aşa o mare părere despre mine în general, ba din contră. Dar măcar ştiu cum să mă port şi nu-s numai aparenţele de mine. Eu am alte probleme. Şi presupun, nu-s nebun la cap.. Cel puţin, sper să n-ajung niciodată în postura de panaramă ieftină, să înjur în locuri publice ca să îmi fac reclamă la blog! Da folosind meta tags şi titluri ale altor persoane cu trafic ca să mă promovez. Eşti o infectă, fetiţo. Atât!

---

Hai s-o tăiem cu discuţiile despre alte persoane că mă apucă un sentiment egoist, vreau să vorbesc despre mine!

Cel mai aiurea lucru despre mine, este că sunt plin de paradoxuri. Îmi place, oarecum, să vorbesc şi să povestesc despre mine, dar culmea mă consider o persoană foarte neimportantă. Cum vine asta, nu ştiu. Sper să înţeleg şi eu în viitorul apropiat, dar mă îndoiesc. Despre ziua de azi nu sunt prea mult de spus, a fost o zi destul de obişnuită. Acum aş vrea să mă retrag în cămăruţa mea şi să beau. Dar bani de băutură, din pulă! N-avem.

Apropo de limbajul trivial, uneori un cuvânt obscen exprimă mai multă emoţie decât 15 elevate. Îmi place să fiu şi simplu uneori, că până la urmă toată lumea înjură, cu moderaţie sau fără, acuma na.. Să fim oameni cică. Lasă că oamenii mai şi înjură, mai vorbesc şi urât, e important cum ajunge mesajul pe cealaltă parte? Nu ştiu. Toată lumea ar spune că da, eu zic că depinde. Şi dacă eu sunt privit drept o persoană obscenă pentru că mai înjur, pe mine nu mă deranjează, frate!

O luaţi cum vreţi pe mine nu mă interesează prea mult, eu nu mă ascund după false aparenţe. Sunt eu, cu tot cu defecte, cu tot cu calităţi, n-ai să vezi un altul.

Acum închei postul ca de obicei, cu o recomandare în materie de muzică.. Şi postez un clip cu o melodie care mă întoarce pe toate părţile. E şi melodia cu care m-am apucat de In Flames, în prezent una din trupele mele favorite şi de suflet.

In Flames - Satellites and Astronauts

Since the day of my departure
I've been stumbling through reality
I play my symphony in reverse
As I aim for my special path

Be gentle to the tear in this I
Lonesome arms, lost its wings again

Buy me a trip to the moon
So I can laugh at my mistakes
I can see the end from here
From this perspective it looks kind of silly
Satellites and astronauts
Tell me there are greater things ahead

Make me feel like a man
A silent cry from the middle of hell
I - the irony - I promise, I'll be mature
So please, invite me to your shelter again

Been hiding since I heared "never"
Take me back to yesterday, I need to grow

Buy me a trip to the moon
So I can laugh at my mistakes
I can see the end from here
From this perspective it looks kind of silly
Satellites and astronauts
Tell me there are greater things ahead

Steal my mask and make me pay
I need a new skin
I'm going insane …

Nu vreau

2009-05-12T15:55:00.001-07:00

Mă simt ca un căcat. Am intrat într-o stare de depresie stupidă din care mai ies la mama naibii, cine ştie, la anul. Sunt pur şi simplu înmărmurit, speachless. Şi sunt atâtea lucruri la care nu mă pricep şi aş vrea să fie altfel. Sunt atât de multe lucruri la care nu excelez, sunt atât de multe zilele în care mă simt hotârât să fac ceva, iar hotărârea dispare din momentul în care mă ridic din pat. Fără să-mi dau seama. Dar ce vorbesc eu, când am mai dormit eu în pat ultima oara.. numai visez acolo. Când am mai dormit ultima oară? Ce aiurea e să vrei şi să nu poţi. Orice.

Ce aiurea e să te simţi aiurea. Să fi lipsit de orice fel de coerenţă, să nu vezi niciun rost în a fi treaz. Pentru mine e acelaşi lucru dacă sunt treaz sau beat. Mint. Nu e..

E mai bine să fi beat. Cred. Şi atunci sunt conştient într-un anumit punct de nulitatea care am devenit. O umbră timpurie, fără glas. Transparent şi degeaba. Umblu aiurea pe străzi, respir aerul degeaba, am aspiraţii, dar nu transpir pentru nimic. Doar încerc. Simt că merg în gol, mă uit în gol. Traversez strada şi mă văd în oglindă, totul e degeaba. Ce sens au cuvintele astea? Normal că n-au sens, tâmpitule!

N-au sens, că ai ajuns să-ţi pierzi culorile. Cu fiecare zi care trece, văd multe, înţeleg şi mai multe şi îmi doresc să nu pot atinge, să nu pot face nimic. Ştiind că e posibil şi nereuşind, nu găsesc scuze, pentru că n-am. Nu mai am pe ce sau pe cine sa dau vina, nu mai invoc nimic, mă simt gol. Ştiu că nu e prima oară când păţesc asta, dar parcă niciodată nu am simţit abisul ăsta atât de adânc, un gol negru, adâncituri în sufletul meu, e aiurea, aiurea, aiurea, aiurea, aiurea!

De ce ai plecat? Puteai să mai stai dar ai ales să salvezi ce nu merită salvat!
Eşti o proastă! Dar tot eu rămân cel mai mare prost. Preferam să mor atunci, decât să tânjesc după tine acum. Simt că fierb, îmi tremură mâinile şi curg apele de pe mine ca un râu al greşelilor, râu idiot, că nu ai sfârşit!

Prost, imbecil, că nici tu nu ai sfârşit!
Eşti defect!

Tu de ce n-ai putut niciodată să-mi faci rău şi să-mi spui cuvintele astea? Tu de ce n-ai putut niciodată să spui că nu mă iubeşti? De ce n-ai putut niciodată să fi muritoare? SĂ GREŞEŞTI, MĂCAR O A DOUA OARĂ! Că singura greşeală pe care o ai în viaţă, sunt eu! Sau am fost? Cum definim timpul aici? Că nu ştiu!

Nu mai ştiu nimic. Gah, dar ştiu tot şi asta mă stresează. Iar cad. Şi acum cine mă mai ridică? Ai vrut să-mi arăţi că pot să trăiesc fără tine, dar nu m-a învăţat nimeni să exist fără tine alături. Măcar de ştiu că pot să te aud, să te văd, e îndeajuns. Dar acum eşti ca praful în vânt, nu văd nicio soluţie, în afara inexistenţie, nu am rezolvare. Mi-ai salvat viaţa distrugându-mi-o. Mi-ai făcut cel mai bun rău, cel mai rău bun, m-ai aruncat în marea asta de contraste inutile, în sentimentul ăsta de neîmplinire, într-o porcărie fără sfârşit, taci, taci odată dreacului!

Nu pot. Pentru că nu pot să respir. Pentru că nu pot să mă mişc din locul ăsta. Pentru că fără tine, toate mişcările mele sunt degeaba. Fiecare aer tras în piept e degeaba. Ignoranţă, nesfârşire..

He stays still
He stays here
Unholy, unholy
He stays still
Stay unto me
Makes me feel unholy

Ya laï, ya laï...

Nothing
(Nothing)
Now that I have nothing
(Now that I have nothing)
I resolve to be nothing
(I resolve to be nothing)
Nothing to harm me, nothing to gain
(Nothing to harm me, nothing to gain)
I resolve to be nothing

Nothing
(Nothing)
Now that I have nothing
(Now that I have nothing)
I resolve to be nothing
(I resolve to be nothing)
Nothing to harm me, nothing to gain
(Nothing to harm me, nothing to gain)
I resolve to be nothing

Nothing
(Nothing)
Nothing
(Nothing)

He stays still
Stay unto me
Makes me feel unholy
Makes me feel unholy

We stay
No cause, stay...

Pentru că..

2009-05-11T09:21:00.000-07:00

Lumea probabil că nu înţelege de ce nu există postări legate strict de numele blogului, nu neapărat titlul.. De ce nu au existat până acum asemenea postări? Pentru că nu m-am simţit eu în stare să le fac. Dar uite că există momente în care sunt melancolic şi curajos. E momentul în care eşti treaz dar dormi, eşti laş dar ai curaj. Să începem cu..fireşte, începutul. De fapt, am început deja, cu autocritică şi ironie, ca de obicei. Încerc să mai scap de obiceiurile astea de a dramatiza în scris atât de mult. Foarte aiurea, nu cred că pot. În fine.

Mood of the post ? Uhm, here ya are. The reverb kills me.

If I was a simple man,

Would we still walk hand in hand?

And if I suddenly went blind,

Would you still look in my eyes?

What happens when I grow old?

And all my sad stories have been told?

Will your heart still race for me?

Or will it march to a new beat?

If I was a simple man

If I was a simple man,

I´d own no home, I´d own no land

Would you still stand by my side?

And would our flame still burn so bright?

Sometimes I wonder why,

I´m so full of these endless rhymes

About the way I feel inside

I wish I could just get it right…

If I was a simple man

And I could make you understand

There´d be no reason to think twice

You´d be my sun; you´d be my light

If I was a simple man…

If I was a simple man…

Sometimes I wonder why

I´m so full of these endless rhymes

About the way I feel inside

I wish…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Sometimes…

Melodie pentru o persoană care nu va citi niciodată aceste rânduri. Are să se simtă când ochii ei se vor pierde printre aceste rânduri, visam eu. Dar nu vreau să mă gândesc mai departe de atât pentru că nu am putere. După cum am mai spus, sunt laş când vine vorba de sentimente de genul ăsta. Şi am motivele mele, destul de întemeiate sau nu, aşa cum sunt ele.. Sunt îndeajuns încât să nu pot da nume. Nici că aş vrea. Las loc de interpretare? Nu chiar.

Cel mai nasol sentiment de nostalgie. Să dai nas în nas cu o a doua şansă pe care n-ai crezut vreodată că o să o ai. Chiar dacă acea şansă are acum altă culoare, e o culoare la fel de vie.. Şi vibrează. Vibrează incontestabil de frumos şi te aruncă într-o mare de fiori..ca pe vremuri. Sunt plin de nonsensuri.

Ca pe vremuri.

City and Colour

2009-05-11T09:10:00.000-07:00

Ok, fiind un meloman, o sa postez multe recomandări în materie de muzică, prima recomandare fiind, evident, Dallas Green aka City and Colour.

Un mic rezumat despre Dallas Green

Dallas Green, născut în Septembrie 29, 1980 este un muzician canadian cel mai bine cunoscut ca fiind solist şi în acelaşi timp şi chitarist în trupa de post-hardcore Alexisonfire şi de asemenea, datorită proiectului solo care abordează genul folk/acoustic, City and Colour.

Numele lui

Green a confirmat într-un interviu din 2008 la festivalul NXNE faptul că a fost întradevăr numit după cunoscutul jucător de baseball din liga majoră care poartă acelaşi nume. Acesta spune că, cu toate că s-a născut pe Sep. 29, 1980, nu a fost botezat de la bun început şi nu a avut un nume. Mama acestuia se gândea să îl numească Graham-Todd Green, dar tatăl acestuia pariase pe echipa Philadelphia Phillies în perioada cupei mondiale din 1980 în acea lună de Octombrie. După ce echipa a câştigat, ambii părinţi au decis ca pe fiul lor să îl cheme Dallas.

Din pură coincidenţă, în anul 2008 la CASBY Awards, desfăşurate pe perioada 22 Octombrie, i-a fost prezentat de către Bookman, premiul pentru Cel mai bun album indie pentru albumul Bring Me Your Love, zi în care a echipa Phillies a câştigat primul joc din acel sezon din 2008 World Series, urmând ca apoi să câştige premiul absolut, fiind prima lor victorie la 2008 World Series.

Carieră

Înainte de a se alătura trupei Alexisonfire, Green a făcut parte dintr-o trupă numită Helicon Blue, lansând un singur album înainte de a se despărţii. Trupa alcătuită din 3 mebrii avea ca protagonişti pe Marce Lanteigne (bass şi vocal) şi pe Nicholas Osczypko (baterist).

Trupa a lansat un album autointitulat Helicon Blue cu Greg Below de la Distort Entertainment, care a participat şi la melodiile My Last Breath, Sunder, Greater Victory şi Perpetual Healing.

Activitatea lui Dallas în trupa Alexisonfire a început în târziul anului 2001. De atunci, ei au scos 3 albume (Alexisonfire, Watch Out! şi Crisis) împreună cu câteva EP-uri. Vocea sa melodică şi înălţimile pe care le pot atinge corzile sale vocale domină majoritatea melodiilor trupei.

Studio albums and EPs

Date of Release	Title	Label
2004	The Death of Me (EP)	Dine Alone Records
2005	Missing EP	Dine Alone Records
2005	Sometimes	Dine Alone Records
2008	Bring Me Your Love	Vagrant Records/Dine Alone Records
2008	The MySpace Transmissions (EP)	Vagrant Records/Dine Alone Records
2008	The iTunes Sessions (EP)	iTunes Exclusive
2008 - November 25	Bring Me Your Love Special Limited Edition (Limited to 6000 copies)^[13]	Dine Alone Records

Live albums

Date of Release	Title	Record label
2007	Live	Dine Alone Records

Links

City and Colour Official Site

Alexisonfire Official Site

Sample plz?

Revenind la proiectul său solo, City and Colour, cred că este timpul pentru a vă delecta cu câteva dintre performanţele acestuia live, dar şi clipuri oficiale. Hope you guys like it.

Weekend

2009-05-09T02:14:00.000-07:00

Sâmbătă, oh how I love weekends!
Cu toate că pentru mine nu înseamnă aşa mult, măcar pot să mă odihnesc/lenevesc fără să mă enervez cu vreo temă sau să mă deranjez să îmi pun "viitorul" la cale. Weekend = relax. Nothing else. Şi ar fi o chestie extrem de frustrantă pentru mine să studiez şi în timpul meu liber, dar nu mă obligă nimeni oricum, aşa-i?

Printre altele, mă gândesc şi la viitorul meu de multe ori. Privesc în gol şi mă întreb dacă mai are rost să trag pentru ceva, fireşte că trag, pentru mine.. nu pentru viitor. Ce viitor să ai într-o asemenea ţară? Pfst, vise.. Cică eu sper la vreun fel de bursă ca să fac facultatea afară, dar de unde atâta toceală, că nu-s genul, chiar dacă am capul mare şi reţin informaţiile destul de repede (cele care-mi convin mie). Nu prea sunt harnic. Sunt chiar dezordonat în sinea mea, pesimistic din mai toate punctele de vedere, leneş şi sictirit. Mai sunt şi perioade în care nu sunt aşa, se pare că azi nu e una din perioadele alea

Aşa că, închei postarea asta plictisitoare cu un mic clip cu artistul meu preferat.
Enjoy

Well I´ve been down to Georgia

I´ve seen the streets in the West

I´ve driven down the 90, hell I´ve seen America's best

I´ve been through the Rockies, I´ve seen Saskatoon

I´ve driven down the highway 1 just hopin´ that I´d see you soon…

Cause I´m comin´ home, I´m comin´ home

I´ve never been to Alaska, but I can tell you this,

I´ve been to Lincoln, Nebraska and hell you know it ain´t worth shit

I´ve been through Nova Scotia, Sydney to Halifax

I´ll never take any pictures cause I know I´ll just be right back

Cause I´m comin´ home, I´m comin´ home

I´ve seen a palace in London, I´ve seen a castle in Wales

but I´d rather wake up beside you and breathe that ol´ familiar smell

I never thought you could leave me, I figured I was the one

but I understand your sadness so I guess I should just hold my tongue…

But I´m comin´ home, I´m comin´ home

I know that we´re takin´ chances, you told me life was a risk

but I just have one last question…

will it be my heart or will it be his?

I´m comin´ home.

Asta şi mai ce?

2009-05-08T13:57:00.001-07:00

Ei bine, m-am întors. Dar nu cu forţe noi, cum se spune. Tot cu alea vechi şi obosite, tot cu aceeaşi sictireală în sânge, tot cu acelaşi chef de viaţă stins şi umbrit de câteva cuvinte şi de mii de sentimente. Am fost convins de câteva persoane să redeschid blogul. Uhm, so I guess I did it.

S-a întors ăsta bă cu blogul lui, fugiţi!
Pfft, dacă mă gândesc mai bine, nu am făcut bine că l-am deschis. Ce urât din partea mea să nu fiu laş ca de obicei şi să dau satisfacţie unei persoane sau unor persoane, că mai mult de atât nu cred că o să aflaţi de la mine în viitorul apropiat.

Cică scriu lucruri interesante, dar numai aberez şi dau din taste aiurea, am o melodie pe repeat de 10 minute. Şi o să fie pe repeat şi peste 10 ore. Ăsta e umbre cel breaz. Mulţi dintre cei care citesc blogul ştiu că asta mi-e porecla. Dacă nu ştiau, află acum. Need I say why? Nu. Şi nici că am chef să intru în subiecte de genul.

Privind de departe, lucrurile sunt uşoare. Încerc uneori să mă detaşez. De tot. De absolut tot. Să mă privesc pe mine însumi cel prost, aşa, de la depărtare, de pe o bancă de undeva. Undeva unde e linişte şi adie vântul. Undeva unde cad frunze aurii din copaci. Undeva unde sunt doar amical, sunt neutru. Prost zis neutru, sunt neutru spre fericit, că n-am griji... Ce griji mai are şi ăsta? Zic eu în gândul meu, privind către eu cel prost. Eh, las' că-i simplu. E doar o perioadă adolescentină, aşa-s toţi la vârsta lui, pubertatea, liceul, alea alea..

Oare?

Chestiile astea mă depăşesc pe mine cel amical. Dar sunt banale din punctul de vedere al prostului obosit, stresat şi plictisit de viaţă. Când aud motivele de mai sus, parcă mă lovesc de aceeaşi disc stricat, la infinit, numai asta au toţi de presupus? Până şi persoana amicală din mine presupune asta, deci nu e un sentiment necunoscut. Cine ştie câte alte persoane de vârsta mea am judecat eu astfel, fără rost. O judecată proastă, făcută după ambalaj. Un ambalaj ieftin şi sfrijit, tocit, şifonat. Dacă ăsta are probleme mai grave? Dacă ăsta nici nu ştie ce e aia adolescenţă? Dacă ăsta a depăşit stagiul copilului încă de pe vremea în care a dat prima oară nas în nas cu dragostea cea dintâi, ce urma să fie (zise el sperând) cea din urmă şi ultima.

Nu ştiu dacă toţi au aceleaşi aşteptări, eu sunt un o persoană care priveşte spre eternul scurt, puţin plictisitor. Îmi place să ştiu că e ceva permanent. Îmi place să gândesc că nu mă voi uita în urmă cu regret încercând să-mi fac loc prin mulţimea de oameni, căutând o a doua.

"Zece mii de gânduri, zece mii de feţe, între noi sunt zece mii de vorbe şterse"

Oare chiar sunt atât de multe? De fapt, atât de puţine...
Da, uimitor cum trupa Paraziţii atinge coarda sensibilă de atât de multe ori. Considerată o trupă vulgară şi ignorantă, e uimitor cât de marginalizaţi sunt chiar şi acum în anul 2009, dar cum erau la început. În aparenţa lor, sunt vulgari, dar nimeni nu aude mesajele din spatele cuvintelor?
E unul din motivele pentru care încă îi ascult cu mare drag, nu pentru că înjură, ci pentru că au un înţeles anume pentru mine. O trupă pe care o îndrăgesc încă din copilărie şi nu îmi voi schimba niciodată părerea despre ei. Paraziţii rămân veşnic la fel.

Trecând mai departe, privind încă de pe banca aceea nenorocită, comparând situaţia cu cea a prostului obosit, mă gândesc. Iar.

Mă gândesc ca e mai bine dacă nu mă gândesc, dar după aia sunt degeaba, nu-i aşa?
De ce mama dracului încerc să mă deduc?
De ce nu las nimic în voia sorţii?
Există karma?

Nu există nimic, ne închinăm la pietre..

First post, yay..

2009-04-04T19:02:00.000-07:00

În sfârşit am terminat blogul şi arunc şi prima postare. L-am terminat, teoretic.. Mi-a fost lene să mă gândesc ce fel de logo să bag în header, la cât de meticulos sunt şi la câtă aiureală e în mintea mea, n-am fost în stare să duc la bun sfârşit acest obiectiv. Eh, mai sunt zile. Şi blogul nu pleacă nicăeri, că nu-l las eu să plece.

M-am gândit destul de mult dacă blogul să fie mai mult în română, mai mult în engleză, în totalitate în română sau în totalitate în engleză. Decizii, decizii.. Neputând să mă decid, le-am îmbinat pe toate şi gata. Cine nu înţelege naiba ştie ce, deaia are commenturile, să întrebe :)

Şi e ciudat cum niciodată nu am vrut să îmi fac publice sentimentele, evenimentele din viaţa de zi cu zi, fie ele afişate cu sau fără subînţeles, n-am fost genul de persoană curajoasă care să îşi facă un jurnal (şi aici nu mă refer la cel online). Pentru că mă gândeam, de asemenea, de ce îşi fac anumite persoane jurnal? Şi după aceea îl protejează cu disperare, îl ascunde ş.a.m.d.
Care e scopul? Simplu. Omului îi place să fie misterios. Dacă nu exista posibilitatea ca cineva să răscolească sau să găseasca din întâmplare jurnalul cu cele mai adânci secrete şi cele mai perverse gânduri ale sale, mai îşi scria omul propria sa istorie pe nişte foi neînsemnate? Oricum, "what has been seen, cannot be unseen".

Şi care e rostul blogului şi de ce am simţit eu nevoie să îl fac? Simplu. Să am un loc unde să-mi aştern gândurile, să pot fi criticat şi să pot răspunde la critici, să mă descarc şi să mai pierd din timpul atât de mult şi preţios pe care îl am la dispoziţie (cică). Să împart cu alţii trăirile şi netrăirile, văzutele şi nevăzutele, filozofii fără sfârşit, momente depresive, melancolie, bucăţi din mine, gânduri negre sau mov, eventual verzi, sau poate, chiar maro. Bla bla bla.
Indiferent de cărarea pe care mergi, de subiectul pe care îl abordăm, ajungem la concluzie că viaţă este ori frumoasă, ori de căcat. La mine pe blog o să întâlniţi mai mult a 2-a variantă, dar, sistematic vorbind, puteţi stabili un contrast şi să vedeţi ş cealaltă parte. Traducere: dacă tâmpitul ăsta vorbeste numai despre câte mii şi mii de motive are să se arunce de la balcon, păi, bă, atunci eu ştiu exact ce să nu fac!

Şi fel şi fel de discuţii interminabile, teorii ale chibritului sau ale brichetei.

Ca un fel de sfârşit al introducerii,
Îmi scriu inexistenţa. Las loc de interpretare.