Tomorrow’s just a dream

Well, a trecut ceva timp de când nu am mai trecut pe aici. Mă cuprinde o stare de nostalgie imensă, deci e ok să mă descarc aici, presupun. Când revin, mai mult ca sigur am senzaţia de repeat. Totul se repetă. Inclusiv melodia din winamp. Şi nu mă simt cu mult mai diferit decât în alte posturi negativiste, pesimiste, idioate şi menite să mă subaprecieze şi să mă transforme în cea mai insignifiantă persoană care a îndrăznit a păşii vreodata. Nu, de fapt nu au această menire posturile mele. Şi nici de a mă victimiza unui public larg şi anonim, sau a cuiva anume. De fapt, să-mi trag palme dacă ştiu adevărata menire a postărilor de pe acest blog. În sinea lor, sunt doar nişte porcării, acum serios, lăsând deoparte auto-critica extrem de exagerată care curge asemenea unui râu din mine. Nu mai înţeleg nimic. Nici nu prea pot să zic că e un fel de jurnal, nu obişnuiesc să recitesc decât atunci când caut greşeli. Mă chinui să scriu cu diacritice, nu sunt tocmai treaz şi cred că am răcit la plămâni. Asta primesc dacă fac de ani de zile numai duşuri reci. Şi mă simt aiurea, suspendat într-o parte, fără sprijin, fără nimic. Doar gol.

Poate într-o zi o să se aleagă ceva bun şi de mine. Şi o să fiu departe de a debita prostii pe aici.
Lipsa mea nu se datorează vreunui fapt important, nici vreunei revelaţii sau deşteptări, nu am scăpat de vreo frustrare interioară (nu că aş avea aşa ceva oricum). Ci doar mă simt destul de singur şi degeaba, poate aici mă voi asculta singur? Văd alte culori decât gri acum. Ştiu că nimic nu mai are sens.

Vreau să fie toamnă. Vreau să fie o toamnă ca înainte. Vreau să văd frunze aurii şi vreau să bat vântul lin. Să pot să mă plimb ore în şir fără vreun grij anume. Nu că aş avea aşa multe poveri de dus pe umeri, de genul unei responsabilităţi importante. Aş pute spune că am tot viitorul pus la punct, caz în care o să am aşa ceva. Nu sunt bun la mai nimic din toate domeniile care îmi plac. Nici nu ştiu ce aş mai putea face ca să umplu un gol mult mai mare decât mine, fie posibil sau nu acest lucru. Deocamdată muzica e singurul lucru capabil să mă scoată din realitate.

Pe de altă parte, îmi pare nespus de rău că am pierdut tocmai o persoană la care ţineam mult dintr-o.. prostie? Aş vrea să cadă toţi pereţii din jurul meu pe mine, să mă îngroape în cunoaştere şi să mă ţină acolo atâta vreme cât o să fie nevoie ca să îmi dau seama că nu câştig nimic dacă am orgoliu aşa mare. Because I miss talking to you.

O postare pline de nonsensuri şi goliciuni, dacă-ţi plac prostiile de genul ăsta, stand-by for more.

Daniel - Bat For Lashes

A trecut ceva timp de când n-am mai postat. Am avut o perioadă mai grea şi m-am confruntat şi cu o lipsă de inspiraţie, oarecum.. Oricum simt că scriu în gol, mi-ar place să fie mai populat blogul, dar eu nu sunt ca domnişoara Alice de la Pro TV care îşi face trafic la blog cu reclamă făcută pe spatele altora şi înjurând de morţi în metrou şi apoi apare clipul cu ea, în mod miraculos pe YouTube. Persoane ca ea îmi provoacă scârbă. Pe YouTube are clipuri cu titluri si taguri cu bloguri populate de pe la noi ca să îşi facă views, gen mircea-badea.ro



Acesta e clipul cu pricina. Îmi pare rău că mă cobor la nivelul ăsta şi îi fac şi reclamă cu ocazia asta.
http://www.youtube.com/user/franconinho <- Acesta este userul ei de YouTube. Ce observaţi la 9 din 10 clipuri? Trageţi voi concluzia.




^ Alt clip stupid. Cu ajutorul căreia îşi face reclamă şi trafic.

Pe lângă faptul că e ceea ce eu numesc "attention whore", e o gură spartă şi o nefrecată, cel puţin după cum vorbeşte şi câtă frustrare este descrisă în fiecare clip al ei, eu nu pot crede altceva. Altceva ce se numără prin rândul lucrurilor pe care nu le înţeleg, este legat de "fanii" acestei fete băieţoase şi ţărăncuţe, cu arfe de fată de cartier. Ce plm vă place la ea, prietenii mei? Dacă ar fi toate fetele din România aşa ar fi vai de capul nostru. N-are nimic feminin în ea, acea persoană scârboasă şi nulă din toate punctele de vedere, e un eşec total, un produs social ieftin.

Acum am terminat cu critica şi cu atacurile la persoane, că m-am coborât destul la un nivel poate cu mult sub mine. Pentru că eu n-am aşa o mare părere despre mine în general, ba din contră. Dar măcar ştiu cum să mă port şi nu-s numai aparenţele de mine. Eu am alte probleme. Şi presupun, nu-s nebun la cap.. Cel puţin, sper să n-ajung niciodată în postura de panaramă ieftină, să înjur în locuri publice ca să îmi fac reclamă la blog! Da folosind meta tags şi titluri ale altor persoane cu trafic ca să mă promovez. Eşti o infectă, fetiţo. Atât!

---

Hai s-o tăiem cu discuţiile despre alte persoane că mă apucă un sentiment egoist, vreau să vorbesc despre mine!

Cel mai aiurea lucru despre mine, este că sunt plin de paradoxuri. Îmi place, oarecum, să vorbesc şi să povestesc despre mine, dar culmea mă consider o persoană foarte neimportantă. Cum vine asta, nu ştiu. Sper să înţeleg şi eu în viitorul apropiat, dar mă îndoiesc. Despre ziua de azi nu sunt prea mult de spus, a fost o zi destul de obişnuită. Acum aş vrea să mă retrag în cămăruţa mea şi să beau. Dar bani de băutură, din pulă! N-avem.

Apropo de limbajul trivial, uneori un cuvânt obscen exprimă mai multă emoţie decât 15 elevate. Îmi place să fiu şi simplu uneori, că până la urmă toată lumea înjură, cu moderaţie sau fără, acuma na.. Să fim oameni cică. Lasă că oamenii mai şi înjură, mai vorbesc şi urât, e important cum ajunge mesajul pe cealaltă parte? Nu ştiu. Toată lumea ar spune că da, eu zic că depinde. Şi dacă eu sunt privit drept o persoană obscenă pentru că mai înjur, pe mine nu mă deranjează, frate!

O luaţi cum vreţi pe mine nu mă interesează prea mult, eu nu mă ascund după false aparenţe. Sunt eu, cu tot cu defecte, cu tot cu calităţi, n-ai să vezi un altul.

Acum închei postul ca de obicei, cu o recomandare în materie de muzică.. Şi postez un clip cu o melodie care mă întoarce pe toate părţile. E şi melodia cu care m-am apucat de In Flames, în prezent una din trupele mele favorite şi de suflet.

Sâmbătă, oh how I love weekends!
Cu toate că pentru mine nu înseamnă aşa mult, măcar pot să mă odihnesc/lenevesc fără să mă enervez cu vreo temă sau să mă deranjez să îmi pun "viitorul" la cale. Weekend = relax. Nothing else. Şi ar fi o chestie extrem de frustrantă pentru mine să studiez şi în timpul meu liber, dar nu mă obligă nimeni oricum, aşa-i?

Printre altele, mă gândesc şi la viitorul meu de multe ori. Privesc în gol şi mă întreb dacă mai are rost să trag pentru ceva, fireşte că trag, pentru mine.. nu pentru viitor. Ce viitor să ai într-o asemenea ţară? Pfst, vise.. Cică eu sper la vreun fel de bursă ca să fac facultatea afară, dar de unde atâta toceală, că nu-s genul, chiar dacă am capul mare şi reţin informaţiile destul de repede (cele care-mi convin mie). Nu prea sunt harnic. Sunt chiar dezordonat în sinea mea, pesimistic din mai toate punctele de vedere, leneş şi sictirit. Mai sunt şi perioade în care nu sunt aşa, se pare că azi nu e una din perioadele alea

Aşa că, închei postarea asta plictisitoare cu un mic clip cu artistul meu preferat.
Enjoy



Well I´ve been down to Georgia

I´ve seen the streets in the West

I´ve driven down the 90, hell I´ve seen America's best

I´ve been through the Rockies, I´ve seen Saskatoon

I´ve driven down the highway 1 just hopin´ that I´d see you soon…



Cause I´m comin´ home, I´m comin´ home



I´ve never been to Alaska, but I can tell you this,

I´ve been to Lincoln, Nebraska and hell you know it ain´t worth shit

I´ve been through Nova Scotia, Sydney to Halifax

I´ll never take any pictures cause I know I´ll just be right back



Cause I´m comin´ home, I´m comin´ home



I´ve seen a palace in London, I´ve seen a castle in Wales

but I´d rather wake up beside you and breathe that ol´ familiar smell

I never thought you could leave me, I figured I was the one

but I understand your sadness so I guess I should just hold my tongue…



But I´m comin´ home, I´m comin´ home



I know that we´re takin´ chances, you told me life was a risk

but I just have one last question…

will it be my heart or will it be his?



I´m comin´ home.