Lumea probabil că nu înţelege de ce nu există postări legate strict de numele blogului, nu neapărat titlul.. De ce nu au existat până acum asemenea postări? Pentru că nu m-am simţit eu în stare să le fac. Dar uite că există momente în care sunt melancolic şi curajos. E momentul în care eşti treaz dar dormi, eşti laş dar ai curaj. Să începem cu..fireşte, începutul. De fapt, am început deja, cu autocritică şi ironie, ca de obicei. Încerc să mai scap de obiceiurile astea de a dramatiza în scris atât de mult. Foarte aiurea, nu cred că pot. În fine.
Mood of the post ? Uhm, here ya are. The reverb kills me.
Would we still walk hand in hand?
And if I suddenly went blind,
Would you still look in my eyes?
What happens when I grow old?
And all my sad stories have been told?
Will your heart still race for me?
Or will it march to a new beat?
If I was a simple man
If I was a simple man,
I´d own no home, I´d own no land
Would you still stand by my side?
And would our flame still burn so bright?
Sometimes I wonder why,
I´m so full of these endless rhymes
About the way I feel inside
I wish I could just get it right…
If I was a simple man
And I could make you understand
There´d be no reason to think twice
You´d be my sun; you´d be my light
If I was a simple man…
If I was a simple man…
Sometimes I wonder why
I´m so full of these endless rhymes
About the way I feel inside
I wish…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Sometimes…
Melodie pentru o persoană care nu va citi niciodată aceste rânduri. Are să se simtă când ochii ei se vor pierde printre aceste rânduri, visam eu. Dar nu vreau să mă gândesc mai departe de atât pentru că nu am putere. După cum am mai spus, sunt laş când vine vorba de sentimente de genul ăsta. Şi am motivele mele, destul de întemeiate sau nu, aşa cum sunt ele.. Sunt îndeajuns încât să nu pot da nume. Nici că aş vrea. Las loc de interpretare? Nu chiar.
Cel mai nasol sentiment de nostalgie. Să dai nas în nas cu o a doua şansă pe care n-ai crezut vreodată că o să o ai. Chiar dacă acea şansă are acum altă culoare, e o culoare la fel de vie.. Şi vibrează. Vibrează incontestabil de frumos şi te aruncă într-o mare de fiori..ca pe vremuri. Sunt plin de nonsensuri.
Ca pe vremuri.
Ok, fiind un meloman, o sa postez multe recomandări în materie de muzică, prima recomandare fiind, evident, Dallas Green aka City and Colour.
Dallas Green, născut în Septembrie 29, 1980 este un muzician canadian cel mai bine cunoscut ca fiind solist şi în acelaşi timp şi chitarist în trupa de post-hardcore Alexisonfire şi de asemenea, datorită proiectului solo care abordează genul folk/acoustic, City and Colour.
Numele lui
Green a confirmat într-un interviu din 2008 la festivalul NXNE faptul că a fost întradevăr numit după cunoscutul jucător de baseball din liga majoră care poartă acelaşi nume. Acesta spune că, cu toate că s-a născut pe Sep. 29, 1980, nu a fost botezat de la bun început şi nu a avut un nume. Mama acestuia se gândea să îl numească Graham-Todd Green, dar tatăl acestuia pariase pe echipa Philadelphia Phillies în perioada cupei mondiale din 1980 în acea lună de Octombrie. După ce echipa a câştigat, ambii părinţi au decis ca pe fiul lor să îl cheme Dallas.
Din pură coincidenţă, în anul 2008 la CASBY Awards, desfăşurate pe perioada 22 Octombrie, i-a fost prezentat de către Bookman, premiul pentru Cel mai bun album indie pentru albumul Bring Me Your Love, zi în care a echipa Phillies a câştigat primul joc din acel sezon din 2008 World Series, urmând ca apoi să câştige premiul absolut, fiind prima lor victorie la 2008 World Series.
Carieră
Înainte de a se alătura trupei Alexisonfire, Green a făcut parte dintr-o trupă numită Helicon Blue, lansând un singur album înainte de a se despărţii. Trupa alcătuită din 3 mebrii avea ca protagonişti pe Marce Lanteigne (bass şi vocal) şi pe Nicholas Osczypko (baterist).
Trupa a lansat un album autointitulat Helicon Blue cu Greg Below de la Distort Entertainment, care a participat şi la melodiile My Last Breath, Sunder, Greater Victory şi Perpetual Healing.
Activitatea lui Dallas în trupa Alexisonfire a început în târziul anului 2001. De atunci, ei au scos 3 albume (Alexisonfire, Watch Out! şi Crisis) împreună cu câteva EP-uri. Vocea sa melodică şi înălţimile pe care le pot atinge corzile sale vocale domină majoritatea melodiilor trupei.
Studio albums and EPs
| Date of Release | Title | Label |
| 2004 | The Death of Me (EP) | Dine Alone Records |
| 2005 | Missing EP | Dine Alone Records |
| 2005 | Sometimes | Dine Alone Records |
| 2008 | Bring Me Your Love | Vagrant Records/Dine Alone Records |
| 2008 | The MySpace Transmissions (EP) | Vagrant Records/Dine Alone Records |
| 2008 | The iTunes Sessions (EP) | iTunes Exclusive |
| 2008 - November 25 | Bring Me Your Love Special Limited Edition (Limited to 6000 copies)[13] | Dine Alone Records |
Live albums
| Date of Release | Title | Record label |
|---|---|---|
| 2007 | Live | Dine Alone Records |
Links
Sample plz?
Revenind la proiectul său solo, City and Colour, cred că este timpul pentru a vă delecta cu câteva dintre performanţele acestuia live, dar şi clipuri oficiale. Hope you guys like it.