În sfârşit am terminat blogul şi arunc şi prima postare. L-am terminat, teoretic.. Mi-a fost lene să mă gândesc ce fel de logo să bag în header, la cât de meticulos sunt şi la câtă aiureală e în mintea mea, n-am fost în stare să duc la bun sfârşit acest obiectiv. Eh, mai sunt zile. Şi blogul nu pleacă nicăeri, că nu-l las eu să plece.
M-am gândit destul de mult dacă blogul să fie mai mult în română, mai mult în engleză, în totalitate în română sau în totalitate în engleză. Decizii, decizii.. Neputând să mă decid, le-am îmbinat pe toate şi gata. Cine nu înţelege naiba ştie ce, deaia are commenturile, să întrebe :)
Şi e ciudat cum niciodată nu am vrut să îmi fac publice sentimentele, evenimentele din viaţa de zi cu zi, fie ele afişate cu sau fără subînţeles, n-am fost genul de persoană curajoasă care să îşi facă un jurnal (şi aici nu mă refer la cel online). Pentru că mă gândeam, de asemenea, de ce îşi fac anumite persoane jurnal? Şi după aceea îl protejează cu disperare, îl ascunde ş.a.m.d.
Care e scopul? Simplu. Omului îi place să fie misterios. Dacă nu exista posibilitatea ca cineva să răscolească sau să găseasca din întâmplare jurnalul cu cele mai adânci secrete şi cele mai perverse gânduri ale sale, mai îşi scria omul propria sa istorie pe nişte foi neînsemnate? Oricum, "what has been seen, cannot be unseen".
Şi care e rostul blogului şi de ce am simţit eu nevoie să îl fac? Simplu. Să am un loc unde să-mi aştern gândurile, să pot fi criticat şi să pot răspunde la critici, să mă descarc şi să mai pierd din timpul atât de mult şi preţios pe care îl am la dispoziţie (cică). Să împart cu alţii trăirile şi netrăirile, văzutele şi nevăzutele, filozofii fără sfârşit, momente depresive, melancolie, bucăţi din mine, gânduri negre sau mov, eventual verzi, sau poate, chiar maro. Bla bla bla.
Indiferent de cărarea pe care mergi, de subiectul pe care îl abordăm, ajungem la concluzie că viaţă este ori frumoasă, ori de căcat. La mine pe blog o să întâlniţi mai mult a 2-a variantă, dar, sistematic vorbind, puteţi stabili un contrast şi să vedeţi ş cealaltă parte. Traducere: dacă tâmpitul ăsta vorbeste numai despre câte mii şi mii de motive are să se arunce de la balcon, păi, bă, atunci eu ştiu exact ce să nu fac!
Şi fel şi fel de discuţii interminabile, teorii ale chibritului sau ale brichetei.
Ca un fel de sfârşit al introducerii,
Îmi scriu inexistenţa. Las loc de interpretare.