Tomorrow’s just a dream

Abea venit de la concert, duşat şi cu ochii sângerii de la atâta fum (da, am ochii sensibili la fum şi apă..). A fost super tare, printre cele mai tari concerte la care am asistat până acuma. Cam pe la ultimele 4 melodii, s-a format şi un fel de mosh pit, mai mult tentativă, hehe. Ultima melodie a fost Folclor. Dacă dura mai mult outro'ul încingeam o horă mare

Am fost înarmat cu multă energie, în ciuda internării recente în spital, a ficatului praf şi a anxietăţii. Cu un tricou cu In Flames şi multă răbdare, căci sound testing'ul le-a dat bătăi de cap băieţilor. Mult headbanging, ceva pogo, moshing, alea alea. A fost super ok. Atmosfera a fost demnă de un concert adevărat, cu toate cu nu eram decât cca. 50 de persoane, cred. Am fost dezamăgit că nu prea avea cine să mă scoată din mijlocul pit-ului. Bine, multe fete, nu s-au băgat aşa mulţi la mosh.
Însă, pe lângă toate acestea, performanţa celor de la Luna Amară a fost pur şi simplu impecabilă. Şi precum au spus şi ei, chiar că nu sunt "1 song band".
Tot respectul pentru băieţii ăştia, sunt extraordinari. A meritat să cumpăr albumul Loc Lipsă când a fost lansat prima oară. Din păcate mă cam lasă bugetul şi nu pot cumpăra şi "Don't let your dreams fall asleep", dar am să mă conformez şi am să îl cumpăr şi pe acesta.
Aş repeta experienţa asta oricând şi n-aş pierde un astfel de event pentru nimic în lume.

Mă ustură până şi fruntea de la atâta fum, cum puteţi fraţilor, puştoaice de 16 - 17 ani, 25 de ţigări una după cealaltă, am crezut că îmi dau cu ceva în cap după ce am ieşit la aer. Îmi arde faţa.

Stop fumatului, hai cu Luna Amară! =D

Vineri, 18 Septembrie, Luna Amară va concerta în club Fire.
"Concertul va incepe dupa ora 21 (maxim la 21:30, din cauza limitei de ora impusa de cei de la club, respectiv ora 23)" - Cuvintele lui Răzvan.

Restul concertelor şi eventurilor le aveţi la ei pe blog, care de altfel, îl găsiţi şi la mine la blogroll.
I'll be there. Să nu uitaţi să veniţi şi voi!


În altă ordine de idei, mă cam doare ficatul, deci departe de a mă agita în vreun fel pe acolo, din păcate :'(.
Naiba mai ştie ce mi-au zis doctorii în alea 3 zile cât am stat internat în spital acum 1 saptămână.
E vorba de o anumită "chestie" (că nu ştiu cum să o numesc) la ficat, care este normală între 15 şi 17.
Eu am 67. Cu ajutorul băuturii şi a nopţilor nedormite, am făcut performanţa de a îl întrece şi pe tata la capitolul ăsta, lol.

Irelevant, însă.
Asta nu mă va împiedica în a fi prezent la evenimentele la care mi-am propus să fiu prezent în următoare luni.

Şi anume, găsiţi aici.
Chiar dacă sunt în dubii cu concertul celor de la IAMX.
Nu sunt cine ştie ce fan, dar mi se par foarte ok şi nu cred că o să-mi pară rău de banii daţi pe bilet.

Well, a trecut ceva timp de când nu am mai trecut pe aici. Mă cuprinde o stare de nostalgie imensă, deci e ok să mă descarc aici, presupun. Când revin, mai mult ca sigur am senzaţia de repeat. Totul se repetă. Inclusiv melodia din winamp. Şi nu mă simt cu mult mai diferit decât în alte posturi negativiste, pesimiste, idioate şi menite să mă subaprecieze şi să mă transforme în cea mai insignifiantă persoană care a îndrăznit a păşii vreodata. Nu, de fapt nu au această menire posturile mele. Şi nici de a mă victimiza unui public larg şi anonim, sau a cuiva anume. De fapt, să-mi trag palme dacă ştiu adevărata menire a postărilor de pe acest blog. În sinea lor, sunt doar nişte porcării, acum serios, lăsând deoparte auto-critica extrem de exagerată care curge asemenea unui râu din mine. Nu mai înţeleg nimic. Nici nu prea pot să zic că e un fel de jurnal, nu obişnuiesc să recitesc decât atunci când caut greşeli. Mă chinui să scriu cu diacritice, nu sunt tocmai treaz şi cred că am răcit la plămâni. Asta primesc dacă fac de ani de zile numai duşuri reci. Şi mă simt aiurea, suspendat într-o parte, fără sprijin, fără nimic. Doar gol.

Poate într-o zi o să se aleagă ceva bun şi de mine. Şi o să fiu departe de a debita prostii pe aici.
Lipsa mea nu se datorează vreunui fapt important, nici vreunei revelaţii sau deşteptări, nu am scăpat de vreo frustrare interioară (nu că aş avea aşa ceva oricum). Ci doar mă simt destul de singur şi degeaba, poate aici mă voi asculta singur? Văd alte culori decât gri acum. Ştiu că nimic nu mai are sens.

Vreau să fie toamnă. Vreau să fie o toamnă ca înainte. Vreau să văd frunze aurii şi vreau să bat vântul lin. Să pot să mă plimb ore în şir fără vreun grij anume. Nu că aş avea aşa multe poveri de dus pe umeri, de genul unei responsabilităţi importante. Aş pute spune că am tot viitorul pus la punct, caz în care o să am aşa ceva. Nu sunt bun la mai nimic din toate domeniile care îmi plac. Nici nu ştiu ce aş mai putea face ca să umplu un gol mult mai mare decât mine, fie posibil sau nu acest lucru. Deocamdată muzica e singurul lucru capabil să mă scoată din realitate.

Pe de altă parte, îmi pare nespus de rău că am pierdut tocmai o persoană la care ţineam mult dintr-o.. prostie? Aş vrea să cadă toţi pereţii din jurul meu pe mine, să mă îngroape în cunoaştere şi să mă ţină acolo atâta vreme cât o să fie nevoie ca să îmi dau seama că nu câştig nimic dacă am orgoliu aşa mare. Because I miss talking to you.

O postare pline de nonsensuri şi goliciuni, dacă-ţi plac prostiile de genul ăsta, stand-by for more.

Daniel - Bat For Lashes