Tomorrow’s just a dream

..So today we can let it go!

Mi-e foame. Şi mă simt bine. Chiar mă simt bine. The whole thing is just to remind me that I can be like this. Acesta este scopul adevărat al blogului şi al titlului. Fără etichetări stupide, fără gânduri rele, fără griji, fără ură.. pasiune şi muzică. Totul vine din inimă. Şi vreau să îmi aduc aminte mereu cum scriu acum şi să gândesc mai puţin folosindu-mi creierul. Nu poate decât să-mi dăuneze. Cum deja ştiu acest lucru, întrebarea este: Oare cum ajung să merg mereu pe un alt drum decât acesta? It's about time I said it. I'm bipolar, haha. E destul de neplăcut, întradevăr. Dar aşa îmi dă voie să mă bucur mai mult de momentele de care am rareori parte. De multe ori am fost întrebat şi m-am întrebat, dacă aş avea ocazia de a mă schimba, de a nu mai suferi de această condiţie, de a nu mai fi un depresiv fără leac, aş consuma acea şansă? Nu! Nu prea cred. Nu aş mai fi eu, asta e clar. Nu prea cred că am să mă schimb vreodată. Dar nici nu mai ştiu ce-mi doresc, în momente ca astea, nu mai vreau să gândesc! E îndeajuns. Music shaped my life. Sunt conştient de tot ce fac sau poate nu, ce importanţă mai are? Nu mai vreau decât să mă arunc în propria-mi mare de nepăsare şi să plutesc. Nu mai vreau iertare, nu te mai vreau pe tine, vreau doar să fac ce mi-ai zis tu să fac.. să trăiesc. Şi acum, privind înapoi, nu pot nega nimic. M-ai omorât şi mi-ai dat viaţă, m-am renăscut de fiecare dată când m-am gândit la tine, cuvintele-mi sună în cap precum o melodie armonioasă, apoi precum un ţipăt ascuţit care are să mă trezească din somnul prostiei mele. NU!

It’s time to feel the glow
My heard bleeds to grow up now
It’s out of control for fear of being held down

It’s the truth I’ve gotta know
It’s the wake up call to love
The burning and beating of
A heart that hears the sound

Call it a new day
The night has come and gone
Tomorrow’s just a dream my friend
So today we can let it go

So forgive me oh my friend
I’ve lost my own defense
Now my heart leads me
Everyday I make amends

I can see beyond the clouds
The sunshine washes over me
It’s washing away the doubt

War is over…

În sfârşit, perioada cu stres s-a diminuat, putem spune că am intrat în vacanţă chiar.
Dar sunt la fel de obosit şi moleşeala asta tot persistă.. psihic sunt mereu la pământ. Nu mai am chef să fac nimic. Vreau să mă întind şi să mă uit în gol. Mă gândesc ce ar mai fi din lume când am face numai ce am vrea noi. Nici aşa n-ar fi bine. Dar cui îi pasă? Hmph, mie-mi pasă. Suntem predestinaţi a simţii această greutate pe umeri încă de le vârste fragede şi lumea se mai întreabă ce s-a întâmplat cu fiul/fiica lor de a devenit atât de antisocial(ă). Un lucru e cert, nu ne ajutăm prea mult între noi. Ba cam deloc, în comparaţie cu cât ar trebui. Şi unde te mai gândeşti că avem de ales. Ce mama naibii avem de ales când suntem aruncaţi de mici într-o mulţime de oameni şi ni se spune "descurcă-te"? În câte filme şi câte exemple reale din ziua de azi nu auzim de subiectul prostului bun. E prost. Pentru că e bun. Dar e bun.. pentru că e prost!

Oare? Să încercăm să analizăm situaţia prostului bun? El e printre cele mai egoiste persoane uneori. Da, m-aţi auzit, noi, proştii buni, suntem cei mai egoişti! 99 din 100 de persoane care DAU aşteaptă să primească. Un gest, un zâmbet, ceva entuziasm, orice înapoi. Ne hrănim cu atâtea gesturi şi chiar nu ne dăm seama. Există o soluţie? Pentru că de cele mai multe ori suntem exploataţi. Nah, nu există. Nu există pentru că un om bun nu poate devenii rău peste noapte, oricât încearcă să se păcălească singur, în sinea lui, el nu s-a schimbat deloc. E ca un obicei bolnav, o deprindere stupidă de care nu ai cum să scapi niciodată şi începi să te urăşti din ce în ce mai mult pe zi ce trece din cauza asta. Atât s-a schimbat. Nivelul antipatiei faţă de propria persoană. Dar am mai vorbit despre oameni buni şi răi. Nu e nimeni rău în sinea lui, cred.. poate puţin mai egoist. Şi nu prea cred că are rost să continuăm, decât dacă este necesar.. probabil în alt post, altădată.

Şi acum închei postul o frază şi o melodie care au fost declanşatoarele mood'ului din acest post.

"So good to see you… I've missed you so much!"



E doar o parte din melodie cu o reprezentare grafică. Pentru orice fel de cereri, aveţi pe blog informaţii despre modul în care mă puteţi contacta. Specificaţi că aveţi ID de pe blog, în cazul în care mă adăugaţi pe xfire/yahoo şi aş fi bucuros să împart cu oricine gusturile mele în materie de muzică, respectiv melodia întreagă de mai sus, sau whatever crosses your mind.