Tomorrow’s just a dream

Abea venit de la concert, duşat şi cu ochii sângerii de la atâta fum (da, am ochii sensibili la fum şi apă..). A fost super tare, printre cele mai tari concerte la care am asistat până acuma. Cam pe la ultimele 4 melodii, s-a format şi un fel de mosh pit, mai mult tentativă, hehe. Ultima melodie a fost Folclor. Dacă dura mai mult outro'ul încingeam o horă mare

Am fost înarmat cu multă energie, în ciuda internării recente în spital, a ficatului praf şi a anxietăţii. Cu un tricou cu In Flames şi multă răbdare, căci sound testing'ul le-a dat bătăi de cap băieţilor. Mult headbanging, ceva pogo, moshing, alea alea. A fost super ok. Atmosfera a fost demnă de un concert adevărat, cu toate cu nu eram decât cca. 50 de persoane, cred. Am fost dezamăgit că nu prea avea cine să mă scoată din mijlocul pit-ului. Bine, multe fete, nu s-au băgat aşa mulţi la mosh.
Însă, pe lângă toate acestea, performanţa celor de la Luna Amară a fost pur şi simplu impecabilă. Şi precum au spus şi ei, chiar că nu sunt "1 song band".
Tot respectul pentru băieţii ăştia, sunt extraordinari. A meritat să cumpăr albumul Loc Lipsă când a fost lansat prima oară. Din păcate mă cam lasă bugetul şi nu pot cumpăra şi "Don't let your dreams fall asleep", dar am să mă conformez şi am să îl cumpăr şi pe acesta.
Aş repeta experienţa asta oricând şi n-aş pierde un astfel de event pentru nimic în lume.

Mă ustură până şi fruntea de la atâta fum, cum puteţi fraţilor, puştoaice de 16 - 17 ani, 25 de ţigări una după cealaltă, am crezut că îmi dau cu ceva în cap după ce am ieşit la aer. Îmi arde faţa.

Stop fumatului, hai cu Luna Amară! =D

Vineri, 18 Septembrie, Luna Amară va concerta în club Fire.
"Concertul va incepe dupa ora 21 (maxim la 21:30, din cauza limitei de ora impusa de cei de la club, respectiv ora 23)" - Cuvintele lui Răzvan.

Restul concertelor şi eventurilor le aveţi la ei pe blog, care de altfel, îl găsiţi şi la mine la blogroll.
I'll be there. Să nu uitaţi să veniţi şi voi!


În altă ordine de idei, mă cam doare ficatul, deci departe de a mă agita în vreun fel pe acolo, din păcate :'(.
Naiba mai ştie ce mi-au zis doctorii în alea 3 zile cât am stat internat în spital acum 1 saptămână.
E vorba de o anumită "chestie" (că nu ştiu cum să o numesc) la ficat, care este normală între 15 şi 17.
Eu am 67. Cu ajutorul băuturii şi a nopţilor nedormite, am făcut performanţa de a îl întrece şi pe tata la capitolul ăsta, lol.

Irelevant, însă.
Asta nu mă va împiedica în a fi prezent la evenimentele la care mi-am propus să fiu prezent în următoare luni.

Şi anume, găsiţi aici.
Chiar dacă sunt în dubii cu concertul celor de la IAMX.
Nu sunt cine ştie ce fan, dar mi se par foarte ok şi nu cred că o să-mi pară rău de banii daţi pe bilet.

Well, a trecut ceva timp de când nu am mai trecut pe aici. Mă cuprinde o stare de nostalgie imensă, deci e ok să mă descarc aici, presupun. Când revin, mai mult ca sigur am senzaţia de repeat. Totul se repetă. Inclusiv melodia din winamp. Şi nu mă simt cu mult mai diferit decât în alte posturi negativiste, pesimiste, idioate şi menite să mă subaprecieze şi să mă transforme în cea mai insignifiantă persoană care a îndrăznit a păşii vreodata. Nu, de fapt nu au această menire posturile mele. Şi nici de a mă victimiza unui public larg şi anonim, sau a cuiva anume. De fapt, să-mi trag palme dacă ştiu adevărata menire a postărilor de pe acest blog. În sinea lor, sunt doar nişte porcării, acum serios, lăsând deoparte auto-critica extrem de exagerată care curge asemenea unui râu din mine. Nu mai înţeleg nimic. Nici nu prea pot să zic că e un fel de jurnal, nu obişnuiesc să recitesc decât atunci când caut greşeli. Mă chinui să scriu cu diacritice, nu sunt tocmai treaz şi cred că am răcit la plămâni. Asta primesc dacă fac de ani de zile numai duşuri reci. Şi mă simt aiurea, suspendat într-o parte, fără sprijin, fără nimic. Doar gol.

Poate într-o zi o să se aleagă ceva bun şi de mine. Şi o să fiu departe de a debita prostii pe aici.
Lipsa mea nu se datorează vreunui fapt important, nici vreunei revelaţii sau deşteptări, nu am scăpat de vreo frustrare interioară (nu că aş avea aşa ceva oricum). Ci doar mă simt destul de singur şi degeaba, poate aici mă voi asculta singur? Văd alte culori decât gri acum. Ştiu că nimic nu mai are sens.

Vreau să fie toamnă. Vreau să fie o toamnă ca înainte. Vreau să văd frunze aurii şi vreau să bat vântul lin. Să pot să mă plimb ore în şir fără vreun grij anume. Nu că aş avea aşa multe poveri de dus pe umeri, de genul unei responsabilităţi importante. Aş pute spune că am tot viitorul pus la punct, caz în care o să am aşa ceva. Nu sunt bun la mai nimic din toate domeniile care îmi plac. Nici nu ştiu ce aş mai putea face ca să umplu un gol mult mai mare decât mine, fie posibil sau nu acest lucru. Deocamdată muzica e singurul lucru capabil să mă scoată din realitate.

Pe de altă parte, îmi pare nespus de rău că am pierdut tocmai o persoană la care ţineam mult dintr-o.. prostie? Aş vrea să cadă toţi pereţii din jurul meu pe mine, să mă îngroape în cunoaştere şi să mă ţină acolo atâta vreme cât o să fie nevoie ca să îmi dau seama că nu câştig nimic dacă am orgoliu aşa mare. Because I miss talking to you.

O postare pline de nonsensuri şi goliciuni, dacă-ţi plac prostiile de genul ăsta, stand-by for more.

Daniel - Bat For Lashes

..So today we can let it go!

Mi-e foame. Şi mă simt bine. Chiar mă simt bine. The whole thing is just to remind me that I can be like this. Acesta este scopul adevărat al blogului şi al titlului. Fără etichetări stupide, fără gânduri rele, fără griji, fără ură.. pasiune şi muzică. Totul vine din inimă. Şi vreau să îmi aduc aminte mereu cum scriu acum şi să gândesc mai puţin folosindu-mi creierul. Nu poate decât să-mi dăuneze. Cum deja ştiu acest lucru, întrebarea este: Oare cum ajung să merg mereu pe un alt drum decât acesta? It's about time I said it. I'm bipolar, haha. E destul de neplăcut, întradevăr. Dar aşa îmi dă voie să mă bucur mai mult de momentele de care am rareori parte. De multe ori am fost întrebat şi m-am întrebat, dacă aş avea ocazia de a mă schimba, de a nu mai suferi de această condiţie, de a nu mai fi un depresiv fără leac, aş consuma acea şansă? Nu! Nu prea cred. Nu aş mai fi eu, asta e clar. Nu prea cred că am să mă schimb vreodată. Dar nici nu mai ştiu ce-mi doresc, în momente ca astea, nu mai vreau să gândesc! E îndeajuns. Music shaped my life. Sunt conştient de tot ce fac sau poate nu, ce importanţă mai are? Nu mai vreau decât să mă arunc în propria-mi mare de nepăsare şi să plutesc. Nu mai vreau iertare, nu te mai vreau pe tine, vreau doar să fac ce mi-ai zis tu să fac.. să trăiesc. Şi acum, privind înapoi, nu pot nega nimic. M-ai omorât şi mi-ai dat viaţă, m-am renăscut de fiecare dată când m-am gândit la tine, cuvintele-mi sună în cap precum o melodie armonioasă, apoi precum un ţipăt ascuţit care are să mă trezească din somnul prostiei mele. NU!

It’s time to feel the glow
My heard bleeds to grow up now
It’s out of control for fear of being held down

It’s the truth I’ve gotta know
It’s the wake up call to love
The burning and beating of
A heart that hears the sound

Call it a new day
The night has come and gone
Tomorrow’s just a dream my friend
So today we can let it go

So forgive me oh my friend
I’ve lost my own defense
Now my heart leads me
Everyday I make amends

I can see beyond the clouds
The sunshine washes over me
It’s washing away the doubt

War is over…

În sfârşit, perioada cu stres s-a diminuat, putem spune că am intrat în vacanţă chiar.
Dar sunt la fel de obosit şi moleşeala asta tot persistă.. psihic sunt mereu la pământ. Nu mai am chef să fac nimic. Vreau să mă întind şi să mă uit în gol. Mă gândesc ce ar mai fi din lume când am face numai ce am vrea noi. Nici aşa n-ar fi bine. Dar cui îi pasă? Hmph, mie-mi pasă. Suntem predestinaţi a simţii această greutate pe umeri încă de le vârste fragede şi lumea se mai întreabă ce s-a întâmplat cu fiul/fiica lor de a devenit atât de antisocial(ă). Un lucru e cert, nu ne ajutăm prea mult între noi. Ba cam deloc, în comparaţie cu cât ar trebui. Şi unde te mai gândeşti că avem de ales. Ce mama naibii avem de ales când suntem aruncaţi de mici într-o mulţime de oameni şi ni se spune "descurcă-te"? În câte filme şi câte exemple reale din ziua de azi nu auzim de subiectul prostului bun. E prost. Pentru că e bun. Dar e bun.. pentru că e prost!

Oare? Să încercăm să analizăm situaţia prostului bun? El e printre cele mai egoiste persoane uneori. Da, m-aţi auzit, noi, proştii buni, suntem cei mai egoişti! 99 din 100 de persoane care DAU aşteaptă să primească. Un gest, un zâmbet, ceva entuziasm, orice înapoi. Ne hrănim cu atâtea gesturi şi chiar nu ne dăm seama. Există o soluţie? Pentru că de cele mai multe ori suntem exploataţi. Nah, nu există. Nu există pentru că un om bun nu poate devenii rău peste noapte, oricât încearcă să se păcălească singur, în sinea lui, el nu s-a schimbat deloc. E ca un obicei bolnav, o deprindere stupidă de care nu ai cum să scapi niciodată şi începi să te urăşti din ce în ce mai mult pe zi ce trece din cauza asta. Atât s-a schimbat. Nivelul antipatiei faţă de propria persoană. Dar am mai vorbit despre oameni buni şi răi. Nu e nimeni rău în sinea lui, cred.. poate puţin mai egoist. Şi nu prea cred că are rost să continuăm, decât dacă este necesar.. probabil în alt post, altădată.

Şi acum închei postul o frază şi o melodie care au fost declanşatoarele mood'ului din acest post.

"So good to see you… I've missed you so much!"



E doar o parte din melodie cu o reprezentare grafică. Pentru orice fel de cereri, aveţi pe blog informaţii despre modul în care mă puteţi contacta. Specificaţi că aveţi ID de pe blog, în cazul în care mă adăugaţi pe xfire/yahoo şi aş fi bucuros să împart cu oricine gusturile mele în materie de muzică, respectiv melodia întreagă de mai sus, sau whatever crosses your mind.

Ceva îmi spune că n-o să fie prea marfă ziua de mâine. Nu ştiu ce anume, poate doar mood-ul ăsta infect care-l simt acum curgând prin mine. Moment cu probleme existenţiale. Mă gândeam de ce trebuim să suferim atâta.. cu ce rost când totul în viaţă se bazează pe calitate? Câţi dintre noi aleg cantitatea înaintea calităţii? În orice! Puţini, cred. E doar o opinie personală, o altă dezbatere interioară a unei enigme involuntar de stupidă. Aş vrea să fiu undeva la mare, pe terasa unei case, cu un etaj mai sus deasupra mării şi să stau în bătaia vântului cu picioarele întinse până când adorm. Ciudat e că nu prea am cum să adorm. Probabil doar în circumstanţe de genul, sau în eventualitatea în care leşin pe jos beat, pe undeva. Am atâta timp la dispoziţie dar nu prea îl distribui cum trebuie, trebuie să îmi fac un fel de schemă, să îmi organizez viaţa, sunt prea dezordonat şi plin de visuri.. am descoperit rădăcina problemelor mele. Doar recent. Şi mă bufneşte un râs de numai pot, haha. Şi aşa m-a luat şi o migrenă care o să mă lase abea mâine pe la ora 5 dimineaţa, dar a meritat, nu? A meritat să mă doară capul ca să îmi dau seama că trebuie să îmi pun în ordine viaţa. Vorbeam în postul anterior de paradoxuri. Iată încă unul, sufăr de stres post-traumatic dar sunt dezordonat în sinea mea. Jumate ordine, jumate dezordine.

Am să îmi dedic timpul explorării interioare. Sunt în căutare de răspunsuri şi.. NU! Du-te dracu' cu biserica ta cu tot. Nu o să mă duc la vreun preot labagiu să caut răspunsuri la mesagerii lui dumnezeu. (P.S. : Am scris intenţionat cu "d" mic).
Se pare că sunt din ce în ce mai multe persoane care cunosc faptul că atunci când vrei să te duci la Teologie, tre' să mergi cu dop în cur şi să nu scapi săpunul pe la duş. Mai puţin patriarhii şi marii conducători ale acestor instituţii depravate cică nu cunosc situaţiile. În România poţi fi preot, homosexual/bisexual/obsedat sexual/pedofil, disperat de bani şi pervers în acelaşi timp. Bine că nu primeşti diplomă pentru succese în avansuri sexuale către babele de la biserici sau pentru succesele care le-ai avut atunci când ai şantajat o persoană ca să îi faci slujba de înmormântare unei persoane dragi. Dacă tot se presupune că sunteţi credincioşi şi că preoţii sunt corecţi, dpdv moral, etic, whatever, de ce se dă în continuare şpagă peste tot, credincioşii lui peşte.. În toate parcările bisericilor e câte un X5 luat din banii fraierilor şi a oamenilor în vârstă cu frică de dumniezău. E trist să vezi aşa ceva. Lasă că nu strică 3 lei acolo.. zise a cinci sute'a persoană în gândul ei acest lucru.

Degeaba încercăm din străbuni să distingem ce e rău şi ce e bun, ce e moral şi ce nu. Există o grămadă de categorii de oameni, printre care şi cei care se pocăiesc ca să pot jefuii legal. Ce tare sună, cred că am să fac şi eu aşa ceva. Mitomani, criminali, jefuitori de bănci, satanişti, evrei.. numai etichetări peste tot. Prea multe cuvinte cu conotaţii negative predomină în vocabularul tuturor. Şi dacă staţi să vă gândiţi (nu că fac eu vreo diferenţă cu noţiunile mele supraestimate) n-are nicio importanţă. Nimic nu prea are vreo importanţă. Majoritatea credincioşilor sunt nişte ipocriţi jegoşi care merită împuşcaţi în cap. Nu e nicio diferenţă între felul în care sunteţi şi vă purtaţi acum şi între felul în care se ardeau oameni pe rug în Evul Mediu pentru că aveai o altă credinţă sau te credea lumea vrăjitor din mol(OZ). Prea multă bătaie de cap cu atâtea etichetări. Până la urmă tot ce e de ştiut e că eşti un om mai bun sau mai puţin bun, nu prea cred că e cineva care să fie rău în sinea lui, poate doar bolnav mintal.. Cine ştie dacă întradevăr unele persoane se nasc fără sentimente. Se studiază în prezent foarte intensiv comportamentul agresiv al oamenilor, în special al adolescenţilor, dar nu prea se pot determina cauzele. Şi cum îţi poţi păzi copilul de rău când trăim în iad? Întrebare fără răspuns. Oarecum. Prea mult încerc să (mă) deduc anumite lucruri, să o lăsăm în plm cu toate tâmpeniile, să arunc o melodie ca să determine mood-ul pe care am scris şi să mă întorc la enigmele mele (ne)liniştit.. Audiţie plăcfută



Pick me up
Been bleeding too long
Right here, right now
I'll stop it somehow

I will make it go away
Can't be here no more
Seems this is the only way
I will soon be gone
These feelings will be gone
These feelings will be gone

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

Shut me off
I'm ready, heart stops
I stand alone
Can't be on my own

I will make it go away
Can't be here no more
Seems this is the only way
I will soon be gone
These feelings will be gone
These feelings will be gone

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

Am I going to leave this place?
What is it I'm running from?
Is there nothing more to come?
(Am I gonna leave this place?)

Is it always black in space?
Am I going to take its place?
Am I going to win this race?
(Am I going to leave this race?)

I guess God's up in this place?
What is it that I've become?
Is there something more to come?

More to come

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

Now I see the times they change
Leaving doesn't seem so strange
I am hoping I can find
Where to leave my hurt behind
All the shit I seem to take
All alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?

A trecut ceva timp de când n-am mai postat. Am avut o perioadă mai grea şi m-am confruntat şi cu o lipsă de inspiraţie, oarecum.. Oricum simt că scriu în gol, mi-ar place să fie mai populat blogul, dar eu nu sunt ca domnişoara Alice de la Pro TV care îşi face trafic la blog cu reclamă făcută pe spatele altora şi înjurând de morţi în metrou şi apoi apare clipul cu ea, în mod miraculos pe YouTube. Persoane ca ea îmi provoacă scârbă. Pe YouTube are clipuri cu titluri si taguri cu bloguri populate de pe la noi ca să îşi facă views, gen mircea-badea.ro



Acesta e clipul cu pricina. Îmi pare rău că mă cobor la nivelul ăsta şi îi fac şi reclamă cu ocazia asta.
http://www.youtube.com/user/franconinho <- Acesta este userul ei de YouTube. Ce observaţi la 9 din 10 clipuri? Trageţi voi concluzia.




^ Alt clip stupid. Cu ajutorul căreia îşi face reclamă şi trafic.

Pe lângă faptul că e ceea ce eu numesc "attention whore", e o gură spartă şi o nefrecată, cel puţin după cum vorbeşte şi câtă frustrare este descrisă în fiecare clip al ei, eu nu pot crede altceva. Altceva ce se numără prin rândul lucrurilor pe care nu le înţeleg, este legat de "fanii" acestei fete băieţoase şi ţărăncuţe, cu arfe de fată de cartier. Ce plm vă place la ea, prietenii mei? Dacă ar fi toate fetele din România aşa ar fi vai de capul nostru. N-are nimic feminin în ea, acea persoană scârboasă şi nulă din toate punctele de vedere, e un eşec total, un produs social ieftin.

Acum am terminat cu critica şi cu atacurile la persoane, că m-am coborât destul la un nivel poate cu mult sub mine. Pentru că eu n-am aşa o mare părere despre mine în general, ba din contră. Dar măcar ştiu cum să mă port şi nu-s numai aparenţele de mine. Eu am alte probleme. Şi presupun, nu-s nebun la cap.. Cel puţin, sper să n-ajung niciodată în postura de panaramă ieftină, să înjur în locuri publice ca să îmi fac reclamă la blog! Da folosind meta tags şi titluri ale altor persoane cu trafic ca să mă promovez. Eşti o infectă, fetiţo. Atât!

---

Hai s-o tăiem cu discuţiile despre alte persoane că mă apucă un sentiment egoist, vreau să vorbesc despre mine!

Cel mai aiurea lucru despre mine, este că sunt plin de paradoxuri. Îmi place, oarecum, să vorbesc şi să povestesc despre mine, dar culmea mă consider o persoană foarte neimportantă. Cum vine asta, nu ştiu. Sper să înţeleg şi eu în viitorul apropiat, dar mă îndoiesc. Despre ziua de azi nu sunt prea mult de spus, a fost o zi destul de obişnuită. Acum aş vrea să mă retrag în cămăruţa mea şi să beau. Dar bani de băutură, din pulă! N-avem.

Apropo de limbajul trivial, uneori un cuvânt obscen exprimă mai multă emoţie decât 15 elevate. Îmi place să fiu şi simplu uneori, că până la urmă toată lumea înjură, cu moderaţie sau fără, acuma na.. Să fim oameni cică. Lasă că oamenii mai şi înjură, mai vorbesc şi urât, e important cum ajunge mesajul pe cealaltă parte? Nu ştiu. Toată lumea ar spune că da, eu zic că depinde. Şi dacă eu sunt privit drept o persoană obscenă pentru că mai înjur, pe mine nu mă deranjează, frate!

O luaţi cum vreţi pe mine nu mă interesează prea mult, eu nu mă ascund după false aparenţe. Sunt eu, cu tot cu defecte, cu tot cu calităţi, n-ai să vezi un altul.

Acum închei postul ca de obicei, cu o recomandare în materie de muzică.. Şi postez un clip cu o melodie care mă întoarce pe toate părţile. E şi melodia cu care m-am apucat de In Flames, în prezent una din trupele mele favorite şi de suflet.

Mă simt ca un căcat. Am intrat într-o stare de depresie stupidă din care mai ies la mama naibii, cine ştie, la anul. Sunt pur şi simplu înmărmurit, speachless. Şi sunt atâtea lucruri la care nu mă pricep şi aş vrea să fie altfel. Sunt atât de multe lucruri la care nu excelez, sunt atât de multe zilele în care mă simt hotârât să fac ceva, iar hotărârea dispare din momentul în care mă ridic din pat. Fără să-mi dau seama. Dar ce vorbesc eu, când am mai dormit eu în pat ultima oara.. numai visez acolo. Când am mai dormit ultima oară? Ce aiurea e să vrei şi să nu poţi. Orice.

Ce aiurea e să te simţi aiurea. Să fi lipsit de orice fel de coerenţă, să nu vezi niciun rost în a fi treaz. Pentru mine e acelaşi lucru dacă sunt treaz sau beat. Mint. Nu e..

E mai bine să fi beat. Cred. Şi atunci sunt conştient într-un anumit punct de nulitatea care am devenit. O umbră timpurie, fără glas. Transparent şi degeaba. Umblu aiurea pe străzi, respir aerul degeaba, am aspiraţii, dar nu transpir pentru nimic. Doar încerc. Simt că merg în gol, mă uit în gol. Traversez strada şi mă văd în oglindă, totul e degeaba. Ce sens au cuvintele astea? Normal că n-au sens, tâmpitule!

N-au sens, că ai ajuns să-ţi pierzi culorile. Cu fiecare zi care trece, văd multe, înţeleg şi mai multe şi îmi doresc să nu pot atinge, să nu pot face nimic. Ştiind că e posibil şi nereuşind, nu găsesc scuze, pentru că n-am. Nu mai am pe ce sau pe cine sa dau vina, nu mai invoc nimic, mă simt gol. Ştiu că nu e prima oară când păţesc asta, dar parcă niciodată nu am simţit abisul ăsta atât de adânc, un gol negru, adâncituri în sufletul meu, e aiurea, aiurea, aiurea, aiurea, aiurea!

De ce ai plecat? Puteai să mai stai dar ai ales să salvezi ce nu merită salvat!
Eşti o proastă! Dar tot eu rămân cel mai mare prost. Preferam să mor atunci, decât să tânjesc după tine acum. Simt că fierb, îmi tremură mâinile şi curg apele de pe mine ca un râu al greşelilor, râu idiot, că nu ai sfârşit!

Prost, imbecil, că nici tu nu ai sfârşit!
Eşti defect!

Tu de ce n-ai putut niciodată să-mi faci rău şi să-mi spui cuvintele astea? Tu de ce n-ai putut niciodată să spui că nu mă iubeşti? De ce n-ai putut niciodată să fi muritoare? SĂ GREŞEŞTI, MĂCAR O A DOUA OARĂ! Că singura greşeală pe care o ai în viaţă, sunt eu! Sau am fost? Cum definim timpul aici? Că nu ştiu!

Nu mai ştiu nimic. Gah, dar ştiu tot şi asta mă stresează. Iar cad. Şi acum cine mă mai ridică? Ai vrut să-mi arăţi că pot să trăiesc fără tine, dar nu m-a învăţat nimeni să exist fără tine alături. Măcar de ştiu că pot să te aud, să te văd, e îndeajuns. Dar acum eşti ca praful în vânt, nu văd nicio soluţie, în afara inexistenţie, nu am rezolvare. Mi-ai salvat viaţa distrugându-mi-o. Mi-ai făcut cel mai bun rău, cel mai rău bun, m-ai aruncat în marea asta de contraste inutile, în sentimentul ăsta de neîmplinire, într-o porcărie fără sfârşit, taci, taci odată dreacului!

Nu pot. Pentru că nu pot să respir. Pentru că nu pot să mă mişc din locul ăsta. Pentru că fără tine, toate mişcările mele sunt degeaba. Fiecare aer tras în piept e degeaba. Ignoranţă, nesfârşire..





He stays still
He stays here
Unholy, unholy
He stays still
Stay unto me
Makes me feel unholy

Ya laï, ya laï...

Nothing
(Nothing)
Now that I have nothing
(Now that I have nothing)
I resolve to be nothing
(I resolve to be nothing)
Nothing to harm me, nothing to gain
(Nothing to harm me, nothing to gain)
I resolve to be nothing


Nothing
(Nothing)
Now that I have nothing
(Now that I have nothing)
I resolve to be nothing
(I resolve to be nothing)
Nothing to harm me, nothing to gain
(Nothing to harm me, nothing to gain)
I resolve to be nothing

Nothing
(Nothing)
Nothing
(Nothing)

He stays still
Stay unto me
Makes me feel unholy
Makes me feel unholy

We stay
No cause, stay...

Lumea probabil că nu înţelege de ce nu există postări legate strict de numele blogului, nu neapărat titlul.. De ce nu au existat până acum asemenea postări? Pentru că nu m-am simţit eu în stare să le fac. Dar uite că există momente în care sunt melancolic şi curajos. E momentul în care eşti treaz dar dormi, eşti laş dar ai curaj. Să începem cu..fireşte, începutul. De fapt, am început deja, cu autocritică şi ironie, ca de obicei. Încerc să mai scap de obiceiurile astea de a dramatiza în scris atât de mult. Foarte aiurea, nu cred că pot. În fine.

Mood of the post ? Uhm, here ya are. The reverb kills me.

Ok, fiind un meloman, o sa postez multe recomandări în materie de muzică, prima recomandare fiind, evident, Dallas Green aka City and Colour.

Green a confirmat într-un interviu din 2008 la festivalul NXNE faptul că a fost întradevăr numit după cunoscutul jucător de baseball din liga majoră care poartă acelaşi nume. Acesta spune că, cu toate că s-a născut pe Sep. 29, 1980, nu a fost botezat de la bun început şi nu a avut un nume. Mama acestuia se gândea să îl numească Graham-Todd Green, dar tatăl acestuia pariase pe echipa Philadelphia Phillies în perioada cupei mondiale din 1980 în acea lună de Octombrie. După ce echipa a câştigat, ambii părinţi au decis ca pe fiul lor să îl cheme Dallas.

Din pură coincidenţă, în anul 2008 la CASBY Awards, desfăşurate pe perioada 22 Octombrie, i-a fost prezentat de către Bookman, premiul pentru Cel mai bun album indie pentru albumul Bring Me Your Love, zi în care a echipa Phillies a câştigat primul joc din acel sezon din 2008 World Series, urmând ca apoi să câştige premiul absolut, fiind prima lor victorie la 2008 World Series.

Carieră

Înainte de a se alătura trupei Alexisonfire, Green a făcut parte dintr-o trupă numită Helicon Blue, lansând un singur album înainte de a se despărţii. Trupa alcătuită din 3 mebrii avea ca protagonişti pe Marce Lanteigne (bass şi vocal) şi pe Nicholas Osczypko (baterist).

Trupa a lansat un album autointitulat Helicon Blue cu Greg Below de la Distort Entertainment, care a participat şi la melodiile My Last Breath, Sunder, Greater Victory şi Perpetual Healing.

Activitatea lui Dallas în trupa Alexisonfire a început în târziul anului 2001. De atunci, ei au scos 3 albume (Alexisonfire, Watch Out! şi Crisis) împreună cu câteva EP-uri. Vocea sa melodică şi înălţimile pe care le pot atinge corzile sale vocale domină majoritatea melodiilor trupei.

Studio albums and EPs

Live albums

Links

City and Colour Official Site

Alexisonfire Official Site

Sample plz?

Revenind la proiectul său solo, City and Colour, cred că este timpul pentru a vă delecta cu câteva dintre performanţele acestuia live, dar şi clipuri oficiale. Hope you guys like it.

Sâmbătă, oh how I love weekends!
Cu toate că pentru mine nu înseamnă aşa mult, măcar pot să mă odihnesc/lenevesc fără să mă enervez cu vreo temă sau să mă deranjez să îmi pun "viitorul" la cale. Weekend = relax. Nothing else. Şi ar fi o chestie extrem de frustrantă pentru mine să studiez şi în timpul meu liber, dar nu mă obligă nimeni oricum, aşa-i?

Printre altele, mă gândesc şi la viitorul meu de multe ori. Privesc în gol şi mă întreb dacă mai are rost să trag pentru ceva, fireşte că trag, pentru mine.. nu pentru viitor. Ce viitor să ai într-o asemenea ţară? Pfst, vise.. Cică eu sper la vreun fel de bursă ca să fac facultatea afară, dar de unde atâta toceală, că nu-s genul, chiar dacă am capul mare şi reţin informaţiile destul de repede (cele care-mi convin mie). Nu prea sunt harnic. Sunt chiar dezordonat în sinea mea, pesimistic din mai toate punctele de vedere, leneş şi sictirit. Mai sunt şi perioade în care nu sunt aşa, se pare că azi nu e una din perioadele alea

Aşa că, închei postarea asta plictisitoare cu un mic clip cu artistul meu preferat.
Enjoy



Well I´ve been down to Georgia

I´ve seen the streets in the West

I´ve driven down the 90, hell I´ve seen America's best

I´ve been through the Rockies, I´ve seen Saskatoon

I´ve driven down the highway 1 just hopin´ that I´d see you soon…



Cause I´m comin´ home, I´m comin´ home



I´ve never been to Alaska, but I can tell you this,

I´ve been to Lincoln, Nebraska and hell you know it ain´t worth shit

I´ve been through Nova Scotia, Sydney to Halifax

I´ll never take any pictures cause I know I´ll just be right back



Cause I´m comin´ home, I´m comin´ home



I´ve seen a palace in London, I´ve seen a castle in Wales

but I´d rather wake up beside you and breathe that ol´ familiar smell

I never thought you could leave me, I figured I was the one

but I understand your sadness so I guess I should just hold my tongue…



But I´m comin´ home, I´m comin´ home



I know that we´re takin´ chances, you told me life was a risk

but I just have one last question…

will it be my heart or will it be his?



I´m comin´ home.