Vacation & vacancy

În sfârşit, perioada cu stres s-a diminuat, putem spune că am intrat în vacanţă chiar.
Dar sunt la fel de obosit şi moleşeala asta tot persistă.. psihic sunt mereu la pământ. Nu mai am chef să fac nimic. Vreau să mă întind şi să mă uit în gol. Mă gândesc ce ar mai fi din lume când am face numai ce am vrea noi. Nici aşa n-ar fi bine. Dar cui îi pasă? Hmph, mie-mi pasă. Suntem predestinaţi a simţii această greutate pe umeri încă de le vârste fragede şi lumea se mai întreabă ce s-a întâmplat cu fiul/fiica lor de a devenit atât de antisocial(ă). Un lucru e cert, nu ne ajutăm prea mult între noi. Ba cam deloc, în comparaţie cu cât ar trebui. Şi unde te mai gândeşti că avem de ales. Ce mama naibii avem de ales când suntem aruncaţi de mici într-o mulţime de oameni şi ni se spune "descurcă-te"? În câte filme şi câte exemple reale din ziua de azi nu auzim de subiectul prostului bun. E prost. Pentru că e bun. Dar e bun.. pentru că e prost!

Oare? Să încercăm să analizăm situaţia prostului bun? El e printre cele mai egoiste persoane uneori. Da, m-aţi auzit, noi, proştii buni, suntem cei mai egoişti! 99 din 100 de persoane care DAU aşteaptă să primească. Un gest, un zâmbet, ceva entuziasm, orice înapoi. Ne hrănim cu atâtea gesturi şi chiar nu ne dăm seama. Există o soluţie? Pentru că de cele mai multe ori suntem exploataţi. Nah, nu există. Nu există pentru că un om bun nu poate devenii rău peste noapte, oricât încearcă să se păcălească singur, în sinea lui, el nu s-a schimbat deloc. E ca un obicei bolnav, o deprindere stupidă de care nu ai cum să scapi niciodată şi începi să te urăşti din ce în ce mai mult pe zi ce trece din cauza asta. Atât s-a schimbat. Nivelul antipatiei faţă de propria persoană. Dar am mai vorbit despre oameni buni şi răi. Nu e nimeni rău în sinea lui, cred.. poate puţin mai egoist. Şi nu prea cred că are rost să continuăm, decât dacă este necesar.. probabil în alt post, altădată.

Şi acum închei postul o frază şi o melodie care au fost declanşatoarele mood'ului din acest post.

"So good to see you… I've missed you so much!"



E doar o parte din melodie cu o reprezentare grafică. Pentru orice fel de cereri, aveţi pe blog informaţii despre modul în care mă puteţi contacta. Specificaţi că aveţi ID de pe blog, în cazul în care mă adăugaţi pe xfire/yahoo şi aş fi bucuros să împart cu oricine gusturile mele în materie de muzică, respectiv melodia întreagă de mai sus, sau whatever crosses your mind.

3 Comments:

  1. Florin said...
    Spuneai ca "99 din 100 de persoane care DAU aşteaptă să primească. Un gest, un zâmbet, ceva entuziasm, orice înapoi" . Mi se pare normal pentru ca un gest, un zambet, ceva entuziasm chiar iti da senzatia ca ai ajutat acea persoana . Acea relatie de interdependenta ne mai da si speranta ca si tu poti fii ajutat de acea persoana (teoretic). Doar nu vrei ca doar prietenii sa aiba nevoie de tine , nu?
    Anonim said...
    Bineînţels. Şi acea senzaţie este şi scopul. E o matematică simplă şi depindem unii de alţii. Prea puţine persoane sunt atât de puternice încât să supravieţuiască singure fără să o ia razna într-un anumit punct. Şi aveam în minte altceva, mă refeream mai strict la persoane dragi, nu prea m-am avântat în necunoscut. Asta e uşor o altă temă.
    Anonim said...
    Imi place cum iti exprimi propriile stari...

Post a Comment