Mă simt ca un căcat. Am intrat într-o stare de depresie stupidă din care mai ies la mama naibii, cine ştie, la anul. Sunt pur şi simplu înmărmurit, speachless. Şi sunt atâtea lucruri la care nu mă pricep şi aş vrea să fie altfel. Sunt atât de multe lucruri la care nu excelez, sunt atât de multe zilele în care mă simt hotârât să fac ceva, iar hotărârea dispare din momentul în care mă ridic din pat. Fără să-mi dau seama. Dar ce vorbesc eu, când am mai dormit eu în pat ultima oara.. numai visez acolo. Când am mai dormit ultima oară? Ce aiurea e să vrei şi să nu poţi. Orice.
Ce aiurea e să te simţi aiurea. Să fi lipsit de orice fel de coerenţă, să nu vezi niciun rost în a fi treaz. Pentru mine e acelaşi lucru dacă sunt treaz sau beat. Mint. Nu e..
E mai bine să fi beat. Cred. Şi atunci sunt conştient într-un anumit punct de nulitatea care am devenit. O umbră timpurie, fără glas. Transparent şi degeaba. Umblu aiurea pe străzi, respir aerul degeaba, am aspiraţii, dar nu transpir pentru nimic. Doar încerc. Simt că merg în gol, mă uit în gol. Traversez strada şi mă văd în oglindă, totul e degeaba. Ce sens au cuvintele astea? Normal că n-au sens, tâmpitule!
N-au sens, că ai ajuns să-ţi pierzi culorile. Cu fiecare zi care trece, văd multe, înţeleg şi mai multe şi îmi doresc să nu pot atinge, să nu pot face nimic. Ştiind că e posibil şi nereuşind, nu găsesc scuze, pentru că n-am. Nu mai am pe ce sau pe cine sa dau vina, nu mai invoc nimic, mă simt gol. Ştiu că nu e prima oară când păţesc asta, dar parcă niciodată nu am simţit abisul ăsta atât de adânc, un gol negru, adâncituri în sufletul meu, e aiurea, aiurea, aiurea, aiurea, aiurea!
De ce ai plecat? Puteai să mai stai dar ai ales să salvezi ce nu merită salvat!
Eşti o proastă! Dar tot eu rămân cel mai mare prost. Preferam să mor atunci, decât să tânjesc după tine acum. Simt că fierb, îmi tremură mâinile şi curg apele de pe mine ca un râu al greşelilor, râu idiot, că nu ai sfârşit!
Prost, imbecil, că nici tu nu ai sfârşit!
Eşti defect!
Tu de ce n-ai putut niciodată să-mi faci rău şi să-mi spui cuvintele astea? Tu de ce n-ai putut niciodată să spui că nu mă iubeşti? De ce n-ai putut niciodată să fi muritoare? SĂ GREŞEŞTI, MĂCAR O A DOUA OARĂ! Că singura greşeală pe care o ai în viaţă, sunt eu! Sau am fost? Cum definim timpul aici? Că nu ştiu!
Nu mai ştiu nimic. Gah, dar ştiu tot şi asta mă stresează. Iar cad. Şi acum cine mă mai ridică? Ai vrut să-mi arăţi că pot să trăiesc fără tine, dar nu m-a învăţat nimeni să exist fără tine alături. Măcar de ştiu că pot să te aud, să te văd, e îndeajuns. Dar acum eşti ca praful în vânt, nu văd nicio soluţie, în afara inexistenţie, nu am rezolvare. Mi-ai salvat viaţa distrugându-mi-o. Mi-ai făcut cel mai bun rău, cel mai rău bun, m-ai aruncat în marea asta de contraste inutile, în sentimentul ăsta de neîmplinire, într-o porcărie fără sfârşit, taci, taci odată dreacului!
Nu pot. Pentru că nu pot să respir. Pentru că nu pot să mă mişc din locul ăsta. Pentru că fără tine, toate mişcările mele sunt degeaba. Fiecare aer tras în piept e degeaba. Ignoranţă, nesfârşire..
He stays still
He stays here
Unholy, unholy
He stays still
Stay unto me
Makes me feel unholy
Ya laï, ya laï...
Nothing
(Nothing)
Now that I have nothing
(Now that I have nothing)
I resolve to be nothing
(I resolve to be nothing)
Nothing to harm me, nothing to gain
(Nothing to harm me, nothing to gain)
I resolve to be nothing
Nothing
(Nothing)
Now that I have nothing
(Now that I have nothing)
I resolve to be nothing
(I resolve to be nothing)
Nothing to harm me, nothing to gain
(Nothing to harm me, nothing to gain)
I resolve to be nothing
Nothing
(Nothing)
Nothing
(Nothing)
He stays still
Stay unto me
Makes me feel unholy
Makes me feel unholy
We stay
No cause, stay...